Please wait...

Articole recente Blog-ul meu

Vreau să vorbesc astăzi cu tine despre suferință. Adesea am auzit această părere cum că suferința ne învață lecții prețioase de viață, că în tot răul există un bine și… Citeste tot
De ce suferința nu îți aduce nimic bun și cum poți să scapi pentru totdeauna de suferința din viața ta?

Vreau să vorbesc astăzi cu tine despre suferință. Adesea am auzit această părere cum că suferința ne învață lecții prețioase de viață, că în tot răul există un bine și că suferind ne întărim și astfel mâine vom putea fi fericiți. Cumva noi singuri ne căutăm suferința dacă avem impresia că aceasta ne aduce ceva bun: mai multă înțelepciune sau o fericirea ulterioară.

Acestea sunt însă doar păreri pe care le-am împrumutat și noi de la părinții noștri, de la ceilalți oameni din mediul în care trăim și pe care și ei le-am împrumutat tot de la alții. Și dacă ne gândim bine noi din multe puncte de vedere acum ne conducem viața după concepțiile stră-bunicilor noștri. Părerile pe care majoritatea oamenilor le au despre bani că ei se câștigă greu provin din vremea stră-străbunicilor noștri când oamenii munceau fizic pământul la câmp, iar munca lor era într-adevăr grea. Apoi și multe din credințele noastre despre sex, femei și bărbați datează tot de pe vremea bunicilor. O femeie e bine să facă asta, un bărbat să facă ailaltă și tot așa. Atitudinea și mentalitatea de viață a generațiilor anterioare nu se mai potrivește însă vremurilor pe care le trăim.
Revenind la suferință, aceasta are origini mult mai îndepărtate chiar și provine în mare parte dintr-o înțelegere greșită a religiei creștine.

Înțelegerea greșită a religiei

Personajul principal al religiei creștine, Isus, este asociat cu cea mai mare suferință despre care noi știm. El ne este prezentat ca omul cel mai bun, vindecător, fiul al lui Dumnezeu, dar pentru toată această bunătate a fost răstignit pe cruce și singur a ales să sufere. De multe ori îmi amintesc în copilăria mea că am auzit vorbindu-se despre suferințele mântuitorului, despre faptul că și omul trebuie să îndure pentru a se purifica.

Practic prin aceasta, prin suferințele mântuitorului în subconștientul nostru colectiv este imprimată ideea cum că suferința înseamnă bunătate, suferința te ridică deasupra celorlalți, suferința te face mai nobil și îți permite accesul la ceva: mântuirea.

Isus mai este numit și mântuitorul. El cel care a suferit cel mai mult tocmai pentru a lua asupra sa păcatele oamenilor și astfel i-a salvat prin suferința sa. A mântui înseamnă a salva, a vindeca, a curăța de păcate.
Așa se face că noi, dintr-o înțelegere greșită a religiei, credem că dacă vom suferi vom deveni cumva mai demni și vom avea acces la mântuire.Am auzit chiar expresia ”suferă că și Isus a suferit sus pe cruce și-a fost mântuit”.

Credem că prin suferința noastră ni se va permite accesul la o lume ulterioară în care vom fi fericiți, în care nu va mai exista suferință și în care vom avea acces și la o viață mai frumoasă. Din acest motiv ne îmbătăm singuri cu apă rece crezând că acum ne putem lăsa corpul și spiritul în suferință. Având această credință adânc înrădăcinată în mental cum să mai vrea un om să se elibereze de suferință și cum să își mai caute adevărata fericire în această viață?

Dacă suferința ar trezi oamenii și i-ar vindeca atunci am avea pe planeta noastră doar oameni sănătoși și vindecați.

Deciziile trebuie luate din inimă și puse în aplicare cu mintea

Sunt două locuri din care putem lua o decizie: din minte și din inimă. Oamenii se confundă pe ei înșiși cu mintea lor, se identifică cu aceasta și din acest motiv apar multe din probleme. Mintea este doar unealta cea mai bună pe care o omul o are, dar deciziile lui trebuie luate din inimă.

Vedem în jurul nostru tineri care își aleg carierele din minte, pentru că se lasă convinși de părinți sau de societate cum că este bine să ai o anumită meserie sau o alta, aleg din teama de a nu aunge pe drumuri, aleg din frica de a nu pierde ajutorul părinților, aleg din frica de a nu fi judecați și de a nu da greș, dar în felul acesta ei uită de dorințele inimii lor. Mulți ani mai târziu sfârșesc triști, nefericiți și dezamăgiți de viață. Fericirea promisă nu a venit. Bunăstarea la care visau dacă si-au ales o meserie nu a venit nici ea sau s-a lăsat mult așteptată și a cerut un preț mult prea scump de plătit: liniștea și pacea lor interioară, sănătatea, bucuria de a munci cu plăcere.

Tinerii creduli de ieri devin adulții suferinzi de astăzi. Apoi problemele se țin lanț, fericirea mult așteptată nu a venit nici când și-au condus viața personală după cum fac majoritatea oamenilor. Comportamentul imitativ nu le-a adus mare lucru.

Sfârșesc plini de traume, dureri adânc impregnate în sufletul lor, dezamăgiți de viață și ultima lor speranță rămâne această credință: poate că suferința mea mi-a adus ceva bun, m-a învățat lecții prețioase de viață și apoi înseamnă că eu sunt un om bun pentru că de aia sufăr.

Noi nu învățăm din suferință, noi învățăm dacă aducem lumina în viața noastră. Aceasta o putem face prin munca interioară. Printre instrumentele muncii interioare se numără auto-observarea, amintirea de sine, starea de prezență.

Amintirea de sine

Somnul conștienței. Uit de mine însumi. Mă identific cu mintea mea, mă identific cu gândurile mele, cu rolurile mele, cu obiectele pe care le dețin.

Uităm că noi suntem ființe spirituale, uităm că suntem de fapt un spirit și că nu suntem corpul sau mintea noastră. Corpul este casa care ne este dată să locuim aici pe pământ, este templul nostru pe care trebuie să îl îngrijim. Mintea noastră este instrumentul nostru cel mai bun.

Oamenii cred că nu își pot controla gândurile, dar se întâmplă aceasta pentru că se identifică cu ele. Gândurile vin și pleacă și stă în puterea oricărui om să stopeze pilotul automat pe care intră mintea.
Sunt multe gânduri pentru că sunt multe ego-uri. Avem ego-ul minciunii, ego-ul furiei, ego-ul atașamentului, ego-ul urii, al ranchiunei, al invidiei și multe altele. Dacă ne-am da seama cine suntem noi cu adevărat atunci am trăit starea de pace interioară pentru noi suntem conștiință, noi suntem spirit, suntem lumină și pace interioară. Am uitat că suntem iubire, că suntem buni și calzi și că avem această lumină în interiorul nostru. De noi depinde să parcurgem acest drum interior, să facem muncă interioară și să aflăm ce este cu noi în această lume, de ce am venit noi aici, care sunt talentele noastre și ce trebuie noi să învățăm pentru a evolua.

Prea mult timp din viața noastră trăim în ego și nu în inimă. Ego-ul are legătură cu orgoliul. Crede că el niciodată nu greșește, dar ceilalți da. De aici apar contrazicerile, competiția, comparațiile și setea de dreptate. Ego-ul vrea să te facă să crezi că el nu există și că tu eti special, ego-ul vrea moartea spiritului și te poartă pe un drum greșit.

Auto-observația

Doar prin auto-observație ne putem da seama de capcanele pe care ego-ul ni le aduce și astfel vom începe singuri să remarcăm: minciuna, vorbitul mecanic, imaginația și gândurile mecanice, emoțiile negative.
Există permanent un dialog interior în noi între Ființa noastră și ego-ul nostru. Mi s-a întâmplat de multe ori să aud în capul meu două voci total contradictorii. Una din ele îmi spunea că nu pot să fac ceva, cealaltă că pot.
”Nu ai șanse să reușești. Degeaba încerci pentru că e imposibil. E prea greu și nu se merită. Cine te crezi tu să faci toate astea? Trăiește și tu ca ceilalți oameni și nu îți mai dori tu să faci marea cu sarea! Și ce crezi că o să realizezi tu cu toate astea? Mai rău o să te frustrezi. Poate ar fi mai bine să încetezi să îți mai dorești lucruri nebunești. Calmează-te și trăiește și tu ca toată lumea. Nu mai avea tu impresia că vei face mare lucru în viață pentru că vei îmbătrâi și tot îți vei da seama că nu ai făcut nimic” îmi spunea ego-ul meu.

”Ba da, tu poți, tu vei reuși, ai nevoie de asta. Știi că tot ce ți-ai propus ai realizat. Știi că ești o ființă minunată și că ai tot ce îți trebuie pentru a reuși. Știi foarte bine că se poate și că mulți au mai făcut asta înaintea ta. Știi că poți să îți depășești condiția și să obții tot ce îți dorești în viață. Știi că poți să faci asta. Știi că poți să faci mult bine în această lume și că e de datoria ta să îți găsești drumul, să îți cultivi talentele. Tu știi foarte bine că se poate. Hai nu te mai lăsa sabotată și treci la acțiune că poți”, îmi spunea spiritul meu.

Eu mă observam pe mine în acest timp și la un moment dat nu mai suportam aceste voci contradictorii. Era prea mult. Îmi dădeam seama că am în mine vocea unui sabotor care îmi șoptește în ureche critici și judecăți tocmai ca eu să nu reușesc. Era ego-ul meu. În acel moment i-am spus să tacă și să mă lase în pace pentru că eu nu voi cădea pradă lui. Da, exact așa i-am spus acolo în mintea mea. I-am spus clar că eu sunt cea care îmi aleg gândurile și voi alege acele gânduri care mă slujesc pe mine și care mă ajută să obțin ceea ce vreau, nu cele care mă împiedică. În acel moment de hotărâre totală din partea mea, ego-ul meu a încetat să mă mai împiedice pe respectiva situație de viață. Avea să revină ulterior pe o altă problemă. Dar conflictul dintre ego și sine poate că nu se va termina niciodată în viața mea, nu am de unde știi, însă acum știu că sunt capabilă să îl reduc la tăcere și să mă ajut pe mine.

Starea de prezență

Există studii care spun că într-o zi obișnuită un om are aproximativ 60.000 de gânduri. Mare parte dintre acestea sunt gânduri mecanice care merg fie spre trecut, fie spre viitor. Omul obișnuit nu știe că își poate alege singur gândurile. Crede că dacă majoritatea vin mecanic, el nu are nicio putere asupra minții sale.
Gândirea și imaginația mecanică dau naștere multor temeri și chiar boli pentru că omul își face mental scenarii negative despre ce o să se întâmple rău în viitor și își amintește momentele de regret și durere din trecut. În acest fel singur își dă naștere și își perpetuează suferința.
Cea mai mare parte a oamenilor își conștientizează corpul fizic, dar nu și corpul emoțional care se referă la ceea ce simțim. Când vorbim de corpul emoțional, vorbim și despre corpul durere în psihoterapie, iar acesta face referire la situațiile în care gândurile negative dau naștere unor emoții negative care creează acea starea și energie negativă a omului, dar care merg până în corpul fizic pentru că emoțiile sunt conținute în corp.
Cultivarea stării de prezență este una din cele mai bune modalități prin care putem elimina sau reduce gândirea și imaginația mecanică.

Întrebările care te ajută să rămâi prezent sunt:
Cine sunt eu acum? Unde mă aflu? Ce fac? Este corect ceea ce fac? Este aceasta ceea ce îmi doresc cu adevărat? Ce simt acum? Ce văd? Ce aud? Ce mirosuri sunt aici? Sunt eu total prezent aici și acum?
De multe ori nu suntem fericiți în viață pentru că nu avem starea interioară adecvată pentru a ne urma visurile și împlinirea. Starea interioară corectă provine din interiorizare centrată pe inimă și cultivarea stării de prezență și conștiență.

Fericirea omului depinde de starea sa interioară, iar aceasta trebuie cultivată la rândul ei prin mai multă prezență, prin eliminarea gândirii compulsive și a imaginației generate de propriile roluri pe care le îndeplinești în viața ta. Momentul ACUM este tot ceea ce ai și este esențial să devii conștient de tine și cine ești tu dincolo de rolurile pe care le îndeplinești.

P.S.: Lasă-mi te rog un mesaj și spune-mi tu ce crezi despre suferință și cum o elimini din viața ta. Perspectiva ta îi poate ajuta pe mulți alți oameni care ne citesc.

Nina Elena Paraschivescu


Comentarii