ARTICOLE

Mă urăsc pe mine însumi

hate myself

În ultimul an am lucrat cu foarte mulți clienți pe creșterea stimei de sine, a respectului față de propria persoană și mai ales pe iubirea de sine.

Într-o ședință individuală îl întreb pe unul din clienții mei: Ce simți față de tine?
El: Sincer? Chiar vrei să știi?
Eu: Da, chiar vreau să știu.
El: Mă urăsc. Aș vrea să nu mai exist.
….

Ce lucru atât de îngrozitor ai făcut de te învinovățești atât de mult? Cum de nu te poți privi nici măcar în oglindă fără să îți vină să îți dai pumni, să te critici sau să te scuipi?

De multe ori ne trezim în timpul zilei la serviciu că ne doare capul, ne doare spatele, ne dor umerii sau gâtul și credem că asta este din pricina oboselii. Am lucrat poate prea mult. Însă mult mai des este vorba despre emoțiile noastre, despre ceea ce simțim și mai ales despre ceea ce simțim în legătură cu noi înșine și cu ceea ce se petrece în viața noastră.

Nu munca ne afectează, nu ceea ce ne spun ceilalți oameni ne afectează, ci felul cum noi privim aceste lucruri și evenimente. Modul nostru unic de a interpreta lucruri este cel care contează atunci câdn vorbim despre cum ne simțim.

Credem că este anormal să avem sentimente față de noi. Acestea sunt pentru alții, nu pentru propria persoană.

Vezi tu, noi am fost învățați că sentimentele noastre trebuie să se adreseze celorlalte persoane. Față de un altul pot să simt, dar față de mine nu am voie să am sentimente pentru că asta ar fi anormal.

E normal să îmi iubesc partenerul și e firesc să îi spun asta. Dar față de mine ar fi ciudat să simt asta. Și ar fi de-a dreptul nebunesc să îmi spun că mă iubesc.

Da, știu, nu te-a învățat nimeni asta până acum.

Critica față de propria persoană o întâlnesc atât de des la clienții cu care lucrez încât a devenit un lait motiv.
Tot ciudat este și să port un dialog cu mine. Și dacă tot e să îmi spun ceva, atunci mă critic pentru că trebuie să mă îmbunătățesc, trebuie să devin mai bun și deci să cer tot mai mult de la mine.

E normal să mă critic. Nu e normal să mă laud.

Mă întreb oare de ce ar fi normal să te critici și nu ar fi normal să te lauzi. Când ți-ai spus ultima dată: bravo, felicitări, ai făcut o treabă excelentă! Ești inteligent. Ești frumoasă. Când ți-ai spus ultima dată lucrurile acestea?

În schimb te lovești cu capul de dulapul de la bucătărie și îți spui repede: ”ptiuuu ce prost sunt”. Sau ratezi o afacere bună și te trezești zicând: ”pfoaa ce prost am fost, ce-am ratat, cum naiba n-am fost în stare să…”

Iubirea vine de la ceilalți, nu de la mine.
Atunci când eram mici în pântecul mamei am fost hrăniți și ne era cel mai bine. Noi eram una cu mama. Apoi ne-am născut și hrana venea tot de la mama noastră fără ca noi să trebuiască să facem nimic. Era suficient să existăm și primeam ceea ce aveam nevoie. Mama sau persoana care reprezenta figura maternă te iubea și tu primeai asta din exterior. Așa ai învățat că iubirea vine din afară și nu din interior. Nu trebuia să faci nimic și primeai hrană și iubire. În acea perioadă a copilăriei tu depindeai de mama și de tatăl tău. De la ei primeai ceea ce aveai nevoie.

Apoi vine perioada adultă când tu te maturizezi în ceea ce privește vârsta biologică însă dacă tu nu produci schimbări și la nivel emoțional vei rămâne permanent un copil și te vei comporta imatur emoțional. Poți să ai 30 sau 50 de ani și poți fi foarte bine imatur din punct de vedere emoțional.

Această imaturitate emoțională în ceea ce privește emoțiile tale se caracterizează prin credința ta că iubirea vine din exterior, vine de la alții, de la cei care îți îndeplinesc eventual nevoile. Exact așa cum făceau cei care te-au crescut atunci când erai mic, mama și tata.

De aici provine și confuzia pe care o întâlnesc la mulți dintre clienții mei cum că dacă nevoile le sunt îndeplinite înseamnă că persoana respectivă îi iubește.

Un om matur emoțional știe că el este acum adultul și el este cel responsabil de satisfacerea propriilor sale nevoi indiferent care ar fi ele. Un om matur emoțional se comportă într-o relație ca un adult și nu ca un copil care așteaptă să primească.

Și pentru că în copilărie primeam iubire de la mama, așa creierul nostru a învățat că iubirea vine din exterior și nu din interior. Nu am învățat niciodată că trecerea la stadiul de adult din punct de vedere emoțional se traduce de fapt prin a fi capabil să îți oferi tu ție acea iubire de care ai nevoie.

Iar când afli asta și începi să faci primii pași spre a te iubi pe tine însuți ai de multe ori tendința de a reveni la vechiul tipar de gândire și comportament: e greșit să mă iubesc eu pe mine, cum vine asta și oare nu greșesc dacă procedez așa?

Dacă mă iubesc pe mine sunt narcisist, încrezut sau egoist.
Avem această părere cum că este greșit să simți față de tine iubire la fel cum nu este bine nici să te încurajezi sau să te lauzi. Per ansamblu omul este foarte mult educat de mediul în care trăiește, de societate, de cercul de oameni cu care își petrece timpul.

Nimeni nu are interesul ca tu să te iubești cu adevărat pe tine în afară de tine însuți. Nici societatea, nici industria marketingului și publicității, nici religia, nici industria modei, nici Guvernul, nici școala și niciun sistem în general. Oamenii care te iubesc și care îți doresc bine poate că nu au știut nici ei să te învețe asta pentru că nici pe ei la rândul lor nu i-a învățat nimeni.

Un om care se iubește pe sine este un om care nu poate fi manipulat. De aceea secole de manipulare au indus și perpetuat această idee, în frunte cu înțelegerea greșită a religiei, cum că este ceva greșit să te iubești pe tine, că atunci ești egoist, narcisist sau încrezut. Oamenii au pus tot felul de etichete pentru a te ține departe de iubirea de sine – cea care îți aduce cu adevărat cele mai bune lucruri în viață și care produce în tine cele mai profunde schimbări.

Atunci când nu te iubești pe tine, îți ești poate indiferent sau poate chiar te urăști, simți în interiorul tău un gol emoțional imens. Nimic din ceea ce faci, spui sau se întâmplă în viața ta cotidiană nu va putea umple acest gol. Este o sete care te arde din interior. Este căutarea omului care nu s-a găsit pe sine.

Și atunci vei căuta alina în exteriorul tău: în bani mai mulți, în preoți, în cumpărături frenetice, în case mai scumpe și mai mari, în haine care să îți lustruiască o imagine atent studiată și care să îți ofere prestanță și valoare în ochii celorlalți, în rețete de slăbit, în Guvernul de la care aștepți să îți dea ceva, în școala în care îți pui speranța că te va educa pe tine și pe copiii tăi…cu alte cuvinte mereu în alții.

Lipsa iubirii de sine se vede în corp.
Durerile noastre fizice și multe din bolile pe care le avem se datorează unor cauze emoționale. Atâtea emoții toxice stocate ani de zile în organismul nostru. Otravă curată pentru corpul omenesc. Credem că ranchiuna, resentimentul, ura, îngrijorarea, neiertarea nu contează chiar atât de mult. Spunem: ”Hai, lasă că nu se vede, am uitat. Lasă că trece până la urmă. Timpul vindecă.”

O astfel de gândire nu face altceva decât să îți stocheze în organism otrăvuri emoționale pe care le depui în corpul tău. Timpul în general nu vindecă, noi o facem. Și chiar dacă timpul ar vindeca, gândește-te numai cu ce preț o face: cu ani mulți din viața ta!! Ești dispus să pierzi ani din viață sperând doar, nu având certitudinea, că sufletul tău se va vindeca, că acele lucruri nu te vor mai afecta, că nu vei mai simți durerea emoțională care te apasă? Dacă da, ești liber să o faci, dar dacă nu, ia măsuri acum și acționează tu. Fă tu ceva pentru vindecarea ta, fă tu ceva pentru a învăța cum să te iubești pe tine, fă tu munca interioară, fă tu orice trebuie să faci pentru a te confrunta cu demonii interiori, a-i scoate la suprafață și a ți-i face aliați.

Când vorbim despre gunoiul fizic avem o reacție în care strâmbăm din nas și dacă te pune cineva să mănânci resturi sau gunoi alimentar ai zice că e nebun, că te jignește și cel mai probabil nu ai accepta să faci asta. Însă atunci când vorbim despre gunoiul emoțional nu avem nicio problemă să ingerăm aceste emoții și să le ținem stocate acolo în corpul nostru ani de zile.

Emoțiile, fie ele bune sau rele, sunt stocate în corpul nostru, nu în suflet cum cred oamenii. E normal corpul să îți fie afectat dacă ai resentimente adunate sau simți frustrare, îngrijorare, anxietate și nu faci nimic cu aceste emoții ale tale ci doar te prefaci că ele nu există și îți continui viața ca și cum nimic nu s-ar întâmpla.

Dacă ai aveai gunoiul în farfurie sau în mijlocul casei nu ți-ar mirosi urât? Și atunci dacă ura sau indiferența de sine nu se văd atunci de ce ai crede că nu te pot afecta și că trec și se vindecă de la sine? Nici electricitatea nu o vezi și poate nici nu o înțelegi pe deplin și totuși ea produce efecte în viața ta. La fel se întâmplă și cu emoțiile tale și mai ales cu emoțiile pe care le simți față de tine însuți.

Acum e vremea schimbării. E vremea ta. Nu căra după tine un bagaj emoțional inutil. Viața poate fi frumoasă. E dreptul tău să simți acele emoții de extaz, încântare, bucurie, fericire și împlinire. E dreptul tău să fii liber și fericit. Iubește-te pe tine însuți și dacă nu știi cum învață! Acum e cel mai potrivit moment să începi.

Cea mai mare minciună despre încrederea în sine

Nu o să îți ofer sfaturi în acest articol. E plin internetul de articole care îți oferă 3-5-10 pași, câteva sfaturi pentru a avea mai multă încredere în tine. Dacă acest gen de articole ar funcționa atunci am avea scris unul singur și fiecare om după ce l-ar citi ar fi plin de încredere în el și nici nu ar mai fi nevoie ca cineva să scrie alt articol vreodată. Însă lucrurile nu funcționează așa.

Nu e nevoie să îți spun eu ce să faci pentru că Ființa ta știe cel mai bine ce ți se potrivește ție. Tu știi în punctul în care ești acum, ce simți, ce gândești și ce ai nevoie pentru a fi bine.

Ce pot eu să fac este să te ghidez și astfel să îți ofer și o altă perspectivă, altă paradigmă decât cea în care ai trăit până acum, să pun reflectorul pe o situație dintr-un alt unghi și tu singur să decizi dacă ceea ce eu îți spun este corect și ți se potrivește și ție sau nu. E alegerea ta, e decizia ta dacă mergi împreună cu mine mai departe sau dacă ai nevoie de cineva care să îți spună punct cu punct ce să faci, să îți ofere rețeta succesului pe toate planurile. Eu încă nu știu să existe o astfel de rețetă.

Însă știu un lucru mult mai important: ce crezi tu despre tine este cel mai important lucru din viața ta pentru că pe baza acestei credințe, aceste convingeri, păreri, spune-i cum vrei tu, pe baza ei îți decizi întreaga viață.

Oglindă, oglinjoară, cum sunt și cum mă văd eu pe mine?

O imagine de sine slabă îți pune piedici în drumul tău spre succes și te face să te comporți ca un pisoi speriat.

Dacă eu cred despre mine că nu sunt suficient de cultă, că nu știu mare lucru, o să deschid eu gura atunci când sunt într-un grup de oameni care expun păreri despre diverse subiecte? Sau o să am eu curajul de a-mi susține punctul de vedere în fața partenerului meu?

În schimb o imagine de sine puternică îți oferă hotărâre, determinare, entuziasm, energie și puterea interioară de a ieși în lume și a-ți susține ideile, de a trăi viața așa cum vrei tu, nu cum vor alții (partenerul tău, părinții tăi, prietenii).

Când ai o părere bună despre tine, tu îți stabilești singur standardele fără să te mai intereseze că toată lumea din jurul tău gândește într-un fel anume și vrea ceva, iar tu gândești altfel și vrei altceva.

Și mai mult când ai și puterea de a face exact acele lucruri pe care ți le dorești chiar dacă ele contravin părerii majorității atunci respecți adevărul tău interior și ești congruent cu tine însuți. Atunci se cheamă că ai încredere în capacitatea ta de gândi și decide ce e bine pentru tine. Atunci acționezi cu încredere în tine.

Dintre toate părerile pe care le ai părerea ta despre tine este cea mai importantă.

Părerea ta despre tine este cel mai important lucru care te poate bloca din a atinge succesul în relație, carieră sau bani.

Ce crezi despre capacitățile tale, despre succesul tău, despre abilitățile tale, despre ceea ce poți și ceea ce nu poți reprezintă părerea ta despre tine.

Contează mult prea puțin, spre deloc aș spune, ce cred ceilalți despre tine. Vital este ceea ce crezi tu despre tine pentru că acțiunile tale, comportamentul tău, emoțiile tale sunt date de părerea ta despre tine.

Gândește-te acum că dacă ești într-o discuție cu mai multe persoane și la un moment dat totți ceilalți par să fie de acord într-o anumită privință, iar tu crezi exact opusul a ceea ce susțin ei.

Nu mă interesează acum cine are dreptate și cine nu pentru că aceasta este o altă poveste, ci mă interesează să îți dai seama că tu vei fi capabil să îți expui punctul de vedere și să ți-l susții în funcție de părerea ta despre tine, în funcție de ce crezi tu despre tine și capacitatea ta de a raționa, de a gândi și de cum te vezi tu pe tine în acel grup.

Momentele tale de singurătate sunt cele care te construiesc cel mai mult

De multe ori fugim tocmai de ceea ce ne aduce cea mai mare creștere. Ne agățăm de ceilalți în dorința noastră de a primi mai mult și nu vedem că de fapt cu cât ne agățăm mai mult de cei din jur cu atât mai mult suntem respinși și îndepărtați pentru a ajunge în final la noi înșine: la felul cum ne privim pe noi, ce credem despre noi:

Îți poți oferi tu ție ceea ce ai nevoie? Îți oferi respect și îți cultivi o imagine de sine bună? Te susții pe tine și îți crești încrederea în tine?

Felul în care tu relaționezi cu oamenii cu care intri în contact, de la partenerul tău de cuplu și până la colegi, prieteni, cu încrederea pe care o ai în tine, cu ce crezi despre tine și cu cât de mult respect de sine îți acorzi.

Însă pentru a înțelege aceste lucru ai nevoie să fii tu cu tine, să te privești în ochi cu atenție și să vezi ce crezi de fapt despre tine și ce ar trebui să faci dacă ai avea mai multă grijă de tine și te-ai respecta mai mult.

“Respectul de sine nu poate fi vânat. Nu poate fi cumpărat. Nu poate fi fabricat din relaţiile noastre cu cei din jur. Respectul de sine vine când suntem singuri, în momentele de linişte, în locurile ferite de agitaţie, când ne dăm seama că, ştiind diferenţa dintre bine şi rău, am făcut binele, că recunoscând frumuseţea, i-am oferit admiraţia noastră; cunoscând adevărul, l-am rostit. “ Whitney Griswold

Mintea ta este servitorul tău și tu ești stăpânul ei

Cei mai mulți oameni se identifică cu gândurile lor și cred că ei sunt acel flux de gânduri care le circul prin minte. Însă dacă poți să îți observi gândurile înseamnă că tu nu ești gândurile tale, ci dincolo de ele.

Mintea noastră este doar un instrument care ne-a fost dat și cu care putem lucra dacă știm să o folosim în favoarea noastră pentru atingerea scopurilor pe care le vrem. Altfel, mintea va pune stăpânire pe noi și identitatea noastră va fi afectată. Cum? Ne vom identifica cu acele gânduri pe care el avem despre noi înșine.

Când mă lovesc de pat noaptea în drumul spre baie și mă gândesc ”sunt proastă, sunt neîndemânatică” ajung să mă identific cu aceste gânduri și să cred despre mine că eu chiar sunt proastă și neîndemânatică.

Atunci când partenerul meu mă respinge și gândesc ”nu sunt suficient de bună” ajung să cred asta despre mine în general când de fapt aș putea spune că el a avut un moment ocupat sau prost și nu a putut fi disponibil pentru mine.

Și uite așa prin generalizare îmi formez o imagine de sine slabă, o părere proastă despre mine și capacitățile mele.

Este nevoie să sesizezi diferența între tine și gândurile tale. Un gând este doar un gând și nimic altceva. Tu nu ești gândul tău.

Asumă-ți 100% responsabilitatea pentru ceea ce gândești, simți și faci

În zilele noastre informația este foarte ușor accesibilă și la îndemâna oricui. Internetul abundă în informații valoroase și gratuite. Oamenii au impresia mereu că nu știu suficient. Niciodată nu este de ajuns. Mereu mai am nevoie să citesc ceva, să aflu ceva, să merg la un nou curs, să cunosc noi lucruri. Însă nu aceasta este problema noastră. Din contră aș putea spune că acest gen de oameni de multe ori sunt prinși în mirajul informației și uită lucrul cel mai esențial din toată povestea aceasta de viață pe care toți o trăim: SĂ TRĂIEȘTI.

Cei mai mulți oameni își desfășoară viața mai mult în mintea lor, acolo în mentalul lor își fac tot felul de calcule, strategii, scenarii (ah ce suferim de scenarită), presupuneri, însă când ies în realitatea din exteriorul lor se panichează și privesc cu groază situațiile prin care trec:

Ce mă fac dacă rămân singur?

Ce mă fac dacă mă dă afară de la serviciu?

Dacă nu mă va mai iubi copilul pentru că divorțez?

Ce mă fac dacă dau faliment?

Viața înseamnă acțiune, mișcare, energie. Cât timp trăiești în mintea ta cu analizele și presupunerile tale, nu faci altceva decât să te minți că trăiești. Ești într-o frumoasă iluzie ce seamănă cu un balon de săpun și orice balon de săpun crește, crește până când la un moment dat se sparge.

Și atunci te vezi în situația cea mai ”cruntă” din viața ta: aceea de A-ȚI ASUMA RESPONSABILITATEA 100% pentru viața ta, pentru ceea ce trăiești, ce gândești, ce simți, ce faci.

Când spui că nu faci anumite lucruri pentru că nu ai încredere în tine de fapt te minți singur

În general, nouă oamenilor, ne place să ne mințim frumos și să căutăm tot felul de scuze pentru a nu ne asuma responsabilitatea. Una din cele mai frecvente scuze este chiar această lipsă de încredere în sine.

De câte ori nu ți-ai spus: Eu nu pot să fac aia pentru că nu am suficientă încredere în mine.

Pe bune? Chiar nu poți? Ia pune-te într-o situație limită în care chiar nu ai încotro și trebuie să faci acel lucru pe care acum îl eviți, să vezi cum brusc te trezești că faci – poate viața ta sau ce mănânci la cină tu și familia ta depinde de ceea ce tu faci în acel moment. Cum vei acționa atunci?

Gândește-te că viața copilului tău depinde de tine și că pentru a-l salva tu trebuie să susții un punct de vedere într-un grup de oameni diferit de al tuturor celorlalți. O vei face? Bineîneles că da! Abia vei aștepta și îți vei dori să faci asta.

Și atunci cum e cu lipsa de încrederea în sine? Adevărul este că avem încredere în noi înșine însă cumva pentru că evităm să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră ne folosim de acest pretext: eu sunt oropsitul sorții, eu nu am încredere în mine deci nu pot să… cuceresc femei frumoase, nu pot să câștig suficienți bani, nu pot să cer mărire de salariu, nu pot să fiu mai curajoasă și mai feminină, nu pot să mă îmbrac sexy și să flirtez cu bărbații, nu pot să îmi susțin punctul de vedere într-un grup de oameni, nu pot să vorbesc în public, nu pot, nu pot, nu pot…

În schimb când îți asumi 100% responsabilitatea pentru viața ta, când accepți cu toată ființa ta că de tine depinde stilul tău de viață, cum te simți, cât câștigi, ce relații ai atunci găsești în tine orice resursă ai nevoie pentru a reuși și vei vedea că ai și încrederea în tine pentru a face lucrurile să se întâmple.

Aproape că nici nu îți vei mai pune problema dacă ai sau nu încredere în tine însuți, nici nu te va mai interesa asta, ci vei începe să acționezi, iar atunci viața se întâmplă. Tu faci să se întâmple…

Propune-ți scopuri și urmează-le!

Majoritatea oamenilor lasă viața să li se întâmple, nu își dau seama că vaporul lor nu are alt cârmaci mai bun decât ei înșiși. Baletează prin viață mințindu-se singuri și trăind în această iluzie pe care și-o tot repetă în mintea lor cum că permanent cineva va avea grijă de ei: părinții la început, mai apoi partenerul, șeful de la serviciu, și mai târziu la bătrânețe copiii.

O astfel de atitudine te face să ai impresia că trăiești în paradis, că tu nu trebuie să faci nimic major în viața ta, că lucrurile se întâmplă de la sine însă imediat ce încep să apară problemele ba dai vina pe cineva din jur sau pe țară, guvern, societate, ba începi să-ți spui că nu ai făcut unele lucruri pentru că tu nu ai încredere în tine. Cumva te consideri diferit de ceilalți oameni și oarecum defect.

Nu am încredere în mine și deci nu pot să fac lucrul acesta. Ca atare ce rost are să îmi mai propun scopuri dacă oricum știu că nu pot să le îndeplinesc? Și iarăși ne întoarcem la oglindă, la ce crezi tu despre tine.

Propune-ți scopuri la început mici și ține-te de ele. Respectă deciziile pe care le iei și fii congruent cu tine însuți.

Dacă ai spus că îți dorești un job mai bun, caută-l și nu te opri până nu îl obții.

Dacă vrei să devii freelancer sau să ai afacerea ta, nu te opri cu o zi înainte să obții asta.
Dacă vrei să îți exprimi punctul de vedere în fața oamenilor, fă-o. Nu te împiedica de acest gând cum că nu ai încredere în tine.

Dacă vrei să fii capabil să fii fericit singur, fără să ai nevoie de un partener care să îți îndeplinească nevoile emoționale sau financiare, pune-te în acea situație și vei vedea că poți.

Când știi unde vrei să ajungi, îți propui scopuri pentru că știi că fără ținte nu poți să îți îndeplinești visurile. Când te ții de planurile tale, de obiectivele tale îți dovedești ție și celor din jur că tu contezi pentru tine, că ești important și că ai o părere bună despre tine pentru că ai încredere în capacitatea ta de a decide pentru tine și de a-ți construi o viață.

Nu există eșec, există doar feedback

Una din principalele cauze ale lipsei de acțiune este faptul că omul care nu acționează își face în minte un scenariu negativ și vede eșecul cu proprii ochi. Se imaginează pe sine eșuând și privește asta ca fiind o tragedie.

În realitate nu există eșec, ci există doar feedback pentru că de fiecare dată când nu îți iese ceva ce ți-ai propus, ai aflat de fapt o nouă modalitate prin care acel lucru nu funcționează. Deci, de fapt, ești mai aproape de reușită, ți-au rămas mai puține lucruri pe care să le încerci și din care cel puțin una va funcționa.

De exemplu, nu am încredere în mine că pot avea o relație faină așa cum îmi doresc cu un bărbat așa cum îmi doresc. Dacă mă gândesc la eșec, atunci mă voi ține departe de orice relație, de a cunoaște bărbați noi, de a experimenta, de a încerca. Încerc o dată, de două, apoi de fiecare dată când cunosc un bărbat nou, mă voi gândi la nivel emoțional că și de data aceasta lucrurile nu vor merge și că relația va eșua, chiar dacă la nivel rațional voi susține că acum am întâlnit bărbatul potrivit.

Ce fac eu de fapt? Intru în relație cu emoția eșecului și firește că relația se va rupe. Dacă privesc ruperea relației ca pe un eșec, mă voi feri de alte relații viitoare crezând că astfel mă protejez de eșec.

În realitate există doar feedback: eu am aflat cum o relație nu funcționează. Așadar îmi rămâne să încerc în alte moduri până când voi reuși.

Mă opresc aici cu articolul despre încrederea în sine pentru că deja văd că m-am întins destul de mult și dacă ți-a plăcut această nouă perspectivă pe care ți-am oferit-o despre încrederea în sine, te aștept pentru un boost de energie, mul tmai multă informație și exerciții practice cu subconștientul la Seminarul ”Cum să-ți crești încrederea în tine însuți” pe care îl voi susține pe pe 22 aprilie 2017.

Împreună vom face cele mai puternice exerciții de lucru cu mintea ta subconștientă astfel încât să scoți de acolo din interiorul tău toată încrederea în tine, să o crești și să devii capabil să arăți lumii ce ființă minunată ești tu.

Te voi învăța cum să lucrezi cu mintea ta astfel încât aceasta să devină pentru tine instrumentul tău cel mai valoros. După seminar vei simți că ești capabil să muți chiar munții din loc dacă trebuie!

Îți las aici link-ul de prezentare al evenimentului unde de altfel poți să te și înscrii dacă vrei să vii.

http://e-motivatie.ro/seminar/cum-sa-ti-cresti-increderea-in-tine-insuti/

O ultimă idee foarte importantă pe care o vom explora în amănunt împreună la seminar: Încrederea în sine se obține făcând!

Pe curând,
Nina Elena Paraschivescu
Psihoterapeut în formare, Coach, Specialist NLP și Trainer

De ce suferința nu îți aduce nimic bun și cum poți să scapi pentru totdeauna de suferința din viața ta?

Vreau să vorbesc astăzi cu tine despre suferință. Adesea am auzit această părere cum că suferința ne învață lecții prețioase de viață, că în tot răul există un bine și că suferind ne întărim și astfel mâine vom putea fi fericiți. Cumva noi singuri ne căutăm suferința dacă avem impresia că aceasta ne aduce ceva bun: mai multă înțelepciune sau o fericirea ulterioară.

Acestea sunt însă doar păreri pe care le-am împrumutat și noi de la părinții noștri, de la ceilalți oameni din mediul în care trăim și pe care și ei le-am împrumutat tot de la alții. Și dacă ne gândim bine noi din multe puncte de vedere acum ne conducem viața după concepțiile stră-bunicilor noștri. Părerile pe care majoritatea oamenilor le au despre bani că ei se câștigă greu provin din vremea stră-străbunicilor noștri când oamenii munceau fizic pământul la câmp, iar munca lor era într-adevăr grea. Apoi și multe din credințele noastre despre sex, femei și bărbați datează tot de pe vremea bunicilor. O femeie e bine să facă asta, un bărbat să facă ailaltă și tot așa. Atitudinea și mentalitatea de viață a generațiilor anterioare nu se mai potrivește însă vremurilor pe care le trăim.
Revenind la suferință, aceasta are origini mult mai îndepărtate chiar și provine în mare parte dintr-o înțelegere greșită a religiei creștine.

Înțelegerea greșită a religiei

Personajul principal al religiei creștine, Isus, este asociat cu cea mai mare suferință despre care noi știm. El ne este prezentat ca omul cel mai bun, vindecător, fiul al lui Dumnezeu, dar pentru toată această bunătate a fost răstignit pe cruce și singur a ales să sufere. De multe ori îmi amintesc în copilăria mea că am auzit vorbindu-se despre suferințele mântuitorului, despre faptul că și omul trebuie să îndure pentru a se purifica.

Practic prin aceasta, prin suferințele mântuitorului în subconștientul nostru colectiv este imprimată ideea cum că suferința înseamnă bunătate, suferința te ridică deasupra celorlalți, suferința te face mai nobil și îți permite accesul la ceva: mântuirea.

Isus mai este numit și mântuitorul. El cel care a suferit cel mai mult tocmai pentru a lua asupra sa păcatele oamenilor și astfel i-a salvat prin suferința sa. A mântui înseamnă a salva, a vindeca, a curăța de păcate.
Așa se face că noi, dintr-o înțelegere greșită a religiei, credem că dacă vom suferi vom deveni cumva mai demni și vom avea acces la mântuire.Am auzit chiar expresia ”suferă că și Isus a suferit sus pe cruce și-a fost mântuit”.

Credem că prin suferința noastră ni se va permite accesul la o lume ulterioară în care vom fi fericiți, în care nu va mai exista suferință și în care vom avea acces și la o viață mai frumoasă. Din acest motiv ne îmbătăm singuri cu apă rece crezând că acum ne putem lăsa corpul și spiritul în suferință. Având această credință adânc înrădăcinată în mental cum să mai vrea un om să se elibereze de suferință și cum să își mai caute adevărata fericire în această viață?

Dacă suferința ar trezi oamenii și i-ar vindeca atunci am avea pe planeta noastră doar oameni sănătoși și vindecați.

Deciziile trebuie luate din inimă și puse în aplicare cu mintea

Sunt două locuri din care putem lua o decizie: din minte și din inimă. Oamenii se confundă pe ei înșiși cu mintea lor, se identifică cu aceasta și din acest motiv apar multe din probleme. Mintea este doar unealta cea mai bună pe care o omul o are, dar deciziile lui trebuie luate din inimă.

Vedem în jurul nostru tineri care își aleg carierele din minte, pentru că se lasă convinși de părinți sau de societate cum că este bine să ai o anumită meserie sau o alta, aleg din teama de a nu aunge pe drumuri, aleg din frica de a nu pierde ajutorul părinților, aleg din frica de a nu fi judecați și de a nu da greș, dar în felul acesta ei uită de dorințele inimii lor. Mulți ani mai târziu sfârșesc triști, nefericiți și dezamăgiți de viață. Fericirea promisă nu a venit. Bunăstarea la care visau dacă si-au ales o meserie nu a venit nici ea sau s-a lăsat mult așteptată și a cerut un preț mult prea scump de plătit: liniștea și pacea lor interioară, sănătatea, bucuria de a munci cu plăcere.

Tinerii creduli de ieri devin adulții suferinzi de astăzi. Apoi problemele se țin lanț, fericirea mult așteptată nu a venit nici când și-au condus viața personală după cum fac majoritatea oamenilor. Comportamentul imitativ nu le-a adus mare lucru.

Sfârșesc plini de traume, dureri adânc impregnate în sufletul lor, dezamăgiți de viață și ultima lor speranță rămâne această credință: poate că suferința mea mi-a adus ceva bun, m-a învățat lecții prețioase de viață și apoi înseamnă că eu sunt un om bun pentru că de aia sufăr.

Noi nu învățăm din suferință, noi învățăm dacă aducem lumina în viața noastră. Aceasta o putem face prin munca interioară. Printre instrumentele muncii interioare se numără auto-observarea, amintirea de sine, starea de prezență.

Amintirea de sine

Somnul conștienței. Uit de mine însumi. Mă identific cu mintea mea, mă identific cu gândurile mele, cu rolurile mele, cu obiectele pe care le dețin.

Uităm că noi suntem ființe spirituale, uităm că suntem de fapt un spirit și că nu suntem corpul sau mintea noastră. Corpul este casa care ne este dată să locuim aici pe pământ, este templul nostru pe care trebuie să îl îngrijim. Mintea noastră este instrumentul nostru cel mai bun.

Oamenii cred că nu își pot controla gândurile, dar se întâmplă aceasta pentru că se identifică cu ele. Gândurile vin și pleacă și stă în puterea oricărui om să stopeze pilotul automat pe care intră mintea.
Sunt multe gânduri pentru că sunt multe ego-uri. Avem ego-ul minciunii, ego-ul furiei, ego-ul atașamentului, ego-ul urii, al ranchiunei, al invidiei și multe altele. Dacă ne-am da seama cine suntem noi cu adevărat atunci am trăit starea de pace interioară pentru noi suntem conștiință, noi suntem spirit, suntem lumină și pace interioară. Am uitat că suntem iubire, că suntem buni și calzi și că avem această lumină în interiorul nostru. De noi depinde să parcurgem acest drum interior, să facem muncă interioară și să aflăm ce este cu noi în această lume, de ce am venit noi aici, care sunt talentele noastre și ce trebuie noi să învățăm pentru a evolua.

Prea mult timp din viața noastră trăim în ego și nu în inimă. Ego-ul are legătură cu orgoliul. Crede că el niciodată nu greșește, dar ceilalți da. De aici apar contrazicerile, competiția, comparațiile și setea de dreptate. Ego-ul vrea să te facă să crezi că el nu există și că tu eti special, ego-ul vrea moartea spiritului și te poartă pe un drum greșit.

Auto-observația

Doar prin auto-observație ne putem da seama de capcanele pe care ego-ul ni le aduce și astfel vom începe singuri să remarcăm: minciuna, vorbitul mecanic, imaginația și gândurile mecanice, emoțiile negative.
Există permanent un dialog interior în noi între Ființa noastră și ego-ul nostru. Mi s-a întâmplat de multe ori să aud în capul meu două voci total contradictorii. Una din ele îmi spunea că nu pot să fac ceva, cealaltă că pot.
”Nu ai șanse să reușești. Degeaba încerci pentru că e imposibil. E prea greu și nu se merită. Cine te crezi tu să faci toate astea? Trăiește și tu ca ceilalți oameni și nu îți mai dori tu să faci marea cu sarea! Și ce crezi că o să realizezi tu cu toate astea? Mai rău o să te frustrezi. Poate ar fi mai bine să încetezi să îți mai dorești lucruri nebunești. Calmează-te și trăiește și tu ca toată lumea. Nu mai avea tu impresia că vei face mare lucru în viață pentru că vei îmbătrâi și tot îți vei da seama că nu ai făcut nimic” îmi spunea ego-ul meu.

”Ba da, tu poți, tu vei reuși, ai nevoie de asta. Știi că tot ce ți-ai propus ai realizat. Știi că ești o ființă minunată și că ai tot ce îți trebuie pentru a reuși. Știi foarte bine că se poate și că mulți au mai făcut asta înaintea ta. Știi că poți să îți depășești condiția și să obții tot ce îți dorești în viață. Știi că poți să faci asta. Știi că poți să faci mult bine în această lume și că e de datoria ta să îți găsești drumul, să îți cultivi talentele. Tu știi foarte bine că se poate. Hai nu te mai lăsa sabotată și treci la acțiune că poți”, îmi spunea spiritul meu.

Eu mă observam pe mine în acest timp și la un moment dat nu mai suportam aceste voci contradictorii. Era prea mult. Îmi dădeam seama că am în mine vocea unui sabotor care îmi șoptește în ureche critici și judecăți tocmai ca eu să nu reușesc. Era ego-ul meu. În acel moment i-am spus să tacă și să mă lase în pace pentru că eu nu voi cădea pradă lui. Da, exact așa i-am spus acolo în mintea mea. I-am spus clar că eu sunt cea care îmi aleg gândurile și voi alege acele gânduri care mă slujesc pe mine și care mă ajută să obțin ceea ce vreau, nu cele care mă împiedică. În acel moment de hotărâre totală din partea mea, ego-ul meu a încetat să mă mai împiedice pe respectiva situație de viață. Avea să revină ulterior pe o altă problemă. Dar conflictul dintre ego și sine poate că nu se va termina niciodată în viața mea, nu am de unde știi, însă acum știu că sunt capabilă să îl reduc la tăcere și să mă ajut pe mine.

Starea de prezență

Există studii care spun că într-o zi obișnuită un om are aproximativ 60.000 de gânduri. Mare parte dintre acestea sunt gânduri mecanice care merg fie spre trecut, fie spre viitor. Omul obișnuit nu știe că își poate alege singur gândurile. Crede că dacă majoritatea vin mecanic, el nu are nicio putere asupra minții sale.
Gândirea și imaginația mecanică dau naștere multor temeri și chiar boli pentru că omul își face mental scenarii negative despre ce o să se întâmple rău în viitor și își amintește momentele de regret și durere din trecut. În acest fel singur își dă naștere și își perpetuează suferința.
Cea mai mare parte a oamenilor își conștientizează corpul fizic, dar nu și corpul emoțional care se referă la ceea ce simțim. Când vorbim de corpul emoțional, vorbim și despre corpul durere în psihoterapie, iar acesta face referire la situațiile în care gândurile negative dau naștere unor emoții negative care creează acea starea și energie negativă a omului, dar care merg până în corpul fizic pentru că emoțiile sunt conținute în corp.
Cultivarea stării de prezență este una din cele mai bune modalități prin care putem elimina sau reduce gândirea și imaginația mecanică.

Întrebările care te ajută să rămâi prezent sunt:
Cine sunt eu acum? Unde mă aflu? Ce fac? Este corect ceea ce fac? Este aceasta ceea ce îmi doresc cu adevărat? Ce simt acum? Ce văd? Ce aud? Ce mirosuri sunt aici? Sunt eu total prezent aici și acum?
De multe ori nu suntem fericiți în viață pentru că nu avem starea interioară adecvată pentru a ne urma visurile și împlinirea. Starea interioară corectă provine din interiorizare centrată pe inimă și cultivarea stării de prezență și conștiență.

Fericirea omului depinde de starea sa interioară, iar aceasta trebuie cultivată la rândul ei prin mai multă prezență, prin eliminarea gândirii compulsive și a imaginației generate de propriile roluri pe care le îndeplinești în viața ta. Momentul ACUM este tot ceea ce ai și este esențial să devii conștient de tine și cine ești tu dincolo de rolurile pe care le îndeplinești.

P.S.: Lasă-mi te rog un mesaj și spune-mi tu ce crezi despre suferință și cum o elimini din viața ta. Perspectiva ta îi poate ajuta pe mulți alți oameni care ne citesc.

Nina Elena Paraschivescu

Ce face diferența între un om care își îndeplinește visurile și unul care rămâne doar în stadiul de visător?

Puterea unui vis! Dacă nu crezi citește mai departe…

Pfoaaaa ce vis am avut!! Se făcea că eram antreprenor, că îmi construiam un brand, aveam activități în mai multe domenii de activitate, munceam ceea ce îmi plăcea, eram liberă, călătoream prin lumea largă, banii veneau singuri la mine, îmi era foarte ușor să îmi îndeplinesc visurile, locuiam într-o casă pe pământ, aveam biroul acasă și o cameră-bibliotecă în care să îmi țin prețioasele cărți, amenajam case! Mamă, dar ce vis aveam…

Dar știi care-i partea cea mai faină? Că astăzi trăiesc tot ceea ce atunci la 20 de ani visam. Astăzi sunt antreprenor încă din timpul facultății, sunt liberă, fac ce vreau cu tot timpul meu, am avut biroul meu acasă, am călătorit pe 3 continente în multe țări, îmi trăiesc zi de zi visurile, am acea bibliotecă, am construit de la zero două branduri profitabile și am o investiție imobiliară profitabilă la rândul ei.

Ai putea crede că am fost norocoasă de la soartă sau că am avut privilegii, că m-am născut într-o familie cu bani sau cu vreo gândire specială. Din contră. Provin dintr-o familie normală ca și tine. În plus am fost un copil căreia i-a plăcut mereu să facă ce vrea.

Dar am iubit un lucru toată viața mea: am iubit să fiu liberă și independentă. Și pentru asta mi-am asumat tot riscul. A meritat? Oh, da!!! Și încă cum!

Am crezut mereu în puterea visurilor mele și am căutat soluții să mi le împlinesc. Mult timp am făcut asta din instinct. Apoi am descoperit că erau unele lucruri care funcționau, cu alte cuvinte aveam un tipar al meu când realizam ceva și un alt tipar când nu îmi ieșea, și am început să mă observ și să aplic tiparul corect. Wow! Începeam deja să am rezultate mai bune. Mult mai târziu am aflat că s-au scris și o groază de cărți despre lucrurile acestea și am început să le citesc și eu. Am aplicat tot ce am citit și am simțit că mi se potrivește. Deja începea să devină simplu să îmi văd visurile realizate și lucrurile se petreceau mult mai rapid atunci când aplicam strategiile corecte. Așa că am început să îmi pun targeturi mai înalte.

Și pentru că sunt cunoscută drept omul care obține mai mereu ceea ce vrea, acum vreau să împărtășesc cu tine ce anume face diferența între un om care doar visează și unul care îți atinge țintele într-o proporție covârșitoare.

Ce face diferența între un om care își îndeplinește visurile și unul care rămâne doar în stadiul de visător?

1. Oamenii nu își îndeplinesc visurile pentru că în primul rând nu își dau voie să viseze.

Se lasă amăgiți de vocile din exteriorul lor și nu mai cred în puterea unui vis. Ni se inoculează cumva ideea că adulții nu ar trebui să viseze. Sau dacă totuși o fac, visurile lor ar trebui să fie realiste! Pe naiba! Cum să fie visul realist? Tocmai de aceea se cheamă vis pentru că atunci când îl ai el pare imposibil.

Eu când visam cum va fi viața mea aveam doar 18-20 de ani, locuiam cu sora mea și cu părinții într-un apartament de două camere la ultimul etaj din bloc și eram o elevă cu note medii la școală. Nimeni din familia mea nu fusese antreprenor și eu habar aveam ce înseamnă afaceri cu adevărat. Îmi gestionam doar banii din alocație și ce primeam pentru pachet de la părinți.

2.Oamenii se lasă copleșiți de visurile lor.

Scopul visului este să te facă să vezi imposibilul ca fiind posibil. Scopul visului nu este să îți arate cât ești de incapabil și de neperformant în viața ta. Cu cât mai sus vor fi visurile tale, cu atât mai sus vei ajunge și cu atât mai multe vei realiza în viață. Și, chiar dacă nu îți vei împlini visul, oricum vei ajunge mult mai sus decât erai înainte pentru că încercând să atingi luna, vei ajunge măcar la stele și tot e ceva important. Oamenii când se gândesc la visurile lor își spun că ce rost are să viseze pentru că oricum acestea nu se vor împlini. Dar asta nu este adevărat. Nu te lăsa copleșit de măreția visului tău, ci bucură-te de el, folosește energia pe care el ți-o dă, ia-ți adrenalina și entuziasmul din el. Visul este vis, dar apoi te întorci la realitatea cotidiană în care faci pași de acțiune pentru a-ți împlini visul.

3.Oamenii nu își folosesc emoțiile, ci se lasă folosiți de acestea.

Întreabă ce cunoscut vrei tu și îți va spune că se simte nasol pentru că i s-a întâmplat ceva. Asta înseamnă să te folosească pe tine emoția și nu tu pe ea. Credem că emoțiile noastre sunt o consecință a evenimentelor care ni se întâmplă. Și putem într-adevăr reacționa așa. Însă emoțiile sunt independente de ceea ce se petrece în exteriorul nostru. Emoțiile noastre exprimă doar lumea noastră interioară, semnificația pe care noi o dăm evenimentelor din viața noastră, felul cum ne raportăm la ele.

Oamenii nu știu că traseul corect, adică pentru a avea succes, este acela în care emoția determină evenimentul din viața ta și nu invers. Cu alte cuvinte, folosește-ți emoțiile! Pune-te în starea potrivită și realizează lucruri. Eu de exmplu, îmi amintesc de mine că, în perioada în care organizam expoziții cu dealeri auto de top, niciodată nu sunam un client înainte de a mă pune pe mine în energia potrivită și în emoția potrivită. Aveam tot felul de ritualuri de la a vorbi înainte cu câteva persoane pentru a-mi face încălzirea și a căpăta mai multă încredere, până la a zâmbi forțat în avans pentru a-mi mișca mușchii feței și a-mi induce o altă energie. Ai emoția potrivită, în viața ta se va întâmpla ceea ce îți dorești. Nu ai emoția potrivită, vei crede că nu ai avut noroc, că l-ai nimerit pe celălalt într-o stare proastă, că nu a fost momentul oportun sau cine știe ce alte scuze vei mai găsi.

4.Oamenii nu știu să își împartă visul.

Asta oarecum seamănă cu punctul 2 în care vorbeam despre copleșire doar că e o altfel de copleșire. Măreția unui vis te poate face să crezi că nu îl poți împlini. Dar ceea ce te împiedică să îți îndeplinești visul nu este faptul că visul tău e mare, ci pentru că tu nu știi cum să-l abordezi. Când am pornit proiectul e-motivație.ro nu m-am gândit din prima cum voi ajunge unul dintre cei mai apreciați și citiți autori de dezvoltare personală din România. Ci prima dată, m-am gândit cum fac să împărtășesc cu mai mulți oameni ceea ce eu simt că am de transmis. Cum fac să scriu un text. Unul singur. Atât. Apoi cum fac să scriu alt text. Data viitoare m-am gândit cum fac să scriu un articol, apoi cum fac să scriu o dată pe săptămână, apoi de două ori pe săptămână, urmând ca apoi să scriu zilnic!

Împarte-ți visul mare în bucăți mai mici pe care le poți realiza. Împarte acest vis al tău până când devine atât de segmentat încât îți este foarte ușor să realizezi acele părți din vis, acele segmente. Asta te va impulsiona să acționezi.

Timp de 10 ani am organizat expoziții. Și nu m-am gândit cum să fac asta 10 ani și cum să am câte 50 de participanți per expoziție. Ci mă gândeam mereu cum fac să organizez un eveniment. Atât. Unul. Cum fac să aduc acest participant? Apoi treceam la următorul. Până îmi atingeam targetul și realizam expoziția. Apoi treceam la următoarea expoziție. Apoi la următorul an și tot așa. Ține minte: pic cu pic se face mult.

5.Oamenii cred că au nevoie de toată strategia de acțiune

Iar asta te blochează în prea multe analize. Este foarte ușor să intri în analize de tipul ”dar dacă…” atunci când ai viitorul în față. Întotdeauna va exista un ”dar dacă…” atunci când vorbim de ceva ce nu s-a petrecut încă. Sunt multe variabile, multe necunoscute și prea multe analize te împiedică să acționezi. În mare și eu am schițat planurile de acțiune mai mereu, de fapt mai mereu îmi puneam borne cu punctele unde vreau să ajung, mai puțin îmi treceam cum voi face asta să se întâmple, ci scriam unde vreau să ajung.

Niciodată nu vei știi ce se va întâmpla în viitor, nu ai de unde să știi ce se va petrece pentru că nu ești nici Dumnezeu și nici vreo ghicitoare. Se pot întâmpla multe și orice proiect vei avea, fie el personal sau profesional, îți spun din start să nu te amăgești și să pierzi vremea cu prezicerea viitorului.

De aceea nu ai nevoie de toată strategia de acțiune pentru a-ți îndeplini un vis. O schițezi în mare, iei în calcul tot ce poate fi luat acum în considerare, dar apoi îi dai drumul la treabă, adică la acțiune pentru că strategia oricum o vei ajusta pe parcurs, îți vei schimba opțiunile, vor interveni alte lucruri. De aceea e bine să fii flexibil. Strategia o faci și o ajustezi. Nu e bătută-n cuie. Asta e bine să știi din capul locului.

Ce ai tu nevoie să știi este: Care este primul pas de acțiune? Ce trebuie să faci prima dată pentru a știi că ai pornit pe drumul pe care îți dorești să mergi?

Informațiile de mai sus sunt extrem de valoroase și te pot scuti de multe cărți citite, cursuri urmate și multă experiență pe care eu am deprins-o greșind foarte mult, dar ele nu valorează nimic pentru tine dacă nu le aplici. Cunoașterea fără acțiune nu înseamnă mai nimic.

„Contrar înțelepciunii populare, cunoașterea nu înseamnă putere – înseamnă potențială putere. Cunoașterea nu înseamnă măiestrie. Execuția înseamnă măiestrie. Execuția bate oricând cunoașterea.” – Anthony Robbins

BONUS. Oamenii nu își notează în scris visurile.

Atunci când am început să îmi scriu visurile, rata mea de atingere a lor a crescut într-o proporție covârșitoare. De ce? Pentru că există o foarte mare legătură între scrisul de mână și creierul nostru, dar și pentru că atunci când îți scrii visul practic îl iei în serios, mintea ta începe deja să caute modalități prin care ar putea să îl împlinească și mental deja vei schița pașii intermediari pe care trebuie să-i atingi până să ajungi acolo.

Cu prietenie,
Nina Elena Paraschivescu

Cum faci, frate, să ieși din turmă?

 

Doar schimbându-ne modul de gândire ne putem schimba viețile. Indiferent la ce nivel ești cu viața ta, dacă ești un om de succes sau dacă nu, dacă ai o relație fericită sau nu, poți mai mult și poți evolua. Potențialul uman este nelimitat și pe orice treaptă a vieții ai ajuns există cu siguranță o treaptă mai jos pe care te-ai aflat ieri și o treaptă mai sus pe care te poți afla mâine.

Numai că de multe ori nu credem că un anume stil de viață este accesibil pentru noi. Evoluția noastră depinde de cât de mult credem în noi. Punct. Pentru că atunci când crezi că este posibil pentru tine treaba aia pe care ți-o dorești, acționezi pentru a o împlini. Și când acționezi masiv și cu încredere mai devreme sau mai târziu reușești.

Dar noi ce facem? Stăm împietriți în fața oportunităților ratându-le una după alta. Dar de fapt de multe ori nici măcar nu le vedem. Nu vedem ceea ce trece pe lângă noi ca fiind o oportunitate PENTRU noi.

Ni se pare prea greu să ajungem la un anumit standard la care în sinea noastră visăm. În același timp când lucrurile sunt ușoare nu credem în rezultatele lor, ni se pare prea frumos să fie adevărat și ratăm din nou oportunitatea de a face ceva simplu, cu plăcere și care să ne ducă acolo unde vrem să ajungem.

Când e prea greu, când e prea ușor! Cine să ne mai înțeleagă? Poate doar cel care a trecut și el pe aici prin aceste zbateri în care a căutat să-și schimbe viața urcând pe un nou nivel.

De multe ori rămânem blocați în mentalităție demult apuse. Credem că banii nu ne sunt accesibili și nici nu îi sunt accesibili vreunui om prin muncă cinstită, dar ne raportăm doar la salarii ignorând total că oamenii au atins standarde financiare foarte înalte făcând de fapt afaceri. Iar când ne apucăm de afaceri am vrea să nu riscăm prea mult. Tratăm investițiile cu frică și nu vedem oportunitățile de extindere pe care un om de afaceri le vede de obicei. Nu privim mai departe de orașul nostru, de țara noastră sau mai departe de domeniul de activitate în care activăm acum.

La fel facem și în relațiile de cuplu. Credem că bărbații vor un singur lucru, că femeile sunt nu știu cum și că o relație de cuplu ar trebui să fie așa cum am văzut noi în familie la părinții noștri sau la bunicii noștri. Că femeia trebuie să fie așa și să facă așa, iar bărbatul trebuie să fie așa și să facă așa. Dar vremurile s-au schimbat. Atunci gândirea noastră de ce ar rămâne blocată în mentalitățile de acum zeci sau chiar sute de ani?

Extinde-ți gândirea! Adevărul este că opțiunile noastre sunt multiple și dacă ne propunem ceva mai devreme sau mai târziu ajungem acolo, vom găsi o cale pentru a face ca visurile noastre să devină realitate.

Viața sentimentală după modelul de pe vremea bunicii sau modelul filmelor americane

Așa cum privim viața noastră financiară sau profesională după mentalități greșite și învechite la fel ne raportăm și la viața noastră sentimentală. Visăm la parteneri perfecți pe care îi vom întâlni în etapa perfectă din viața noastră, cu opțiuni de viață perfect sincronizate cu ale noastre. Sau ne ghidăm viața sentimentală ori sexuală după sfaturi și credințe promovate în filmele americane ori în epoca bunicilor noștri. Dar viața pe care noi o trăim nu este cea de acum 100 de ani, oamenii s-au schimbat, societatea s-a schimbat și este firesc să nu avem succes în lumea de azi cu mentalități din lumea de ieri.

La fel se întâmplă și când ne conducem după valorile promovate în filme sau la televizor uitând că de fapt scopul lor este unul comercial, de a împlini dorințele noastre cele mai profunde și mai neîmplinite, a ne împlini visurile iluzorii pentru a ne umple golul din viața noastră reală. Scopul filmelor este să fie vândute, nu să ofere educație oamenilor. Este o industrie uriașă de miliarde de dolari. Și pe când de moartă este epoca bunicii pe atât de iluzorie este lumea filmului.

Viața noastră trebuie să o trăim conștient și să aplicăm metode care au rezultate în lumea reală din zilele noastre. Gândurile noastre creează lumea în care trăim și nu mă refer aici la afirmațiile în care repeți de 10 ori pe zi un lucru pozitiv sperând ca el să se întâmple, în același timp ce înn aceeași zi gândești alte 100 de lucruri negative.

Mă refer acum la întreaga noastră structură de gândire, la convingerile noastre cele mai profunde despre lume, viață, iubire, relații, bani, sex, sănătate, corp, profesie, familie, succes. Fiecare om are propria lui hartă mentală și fiecare om se ghidează după ea pentru a ajunge cu viața sa de la punctul în care se află astăzi la punctul în care dorește să fie mâine.

Ce te faci dacă vrei să ajungi la o relație de cuplu fericită, dar ai harta greșită? Dacă este harta veche a bunicii sau este harta filmului care te-a impactat emoțional cel mai mult? Vei mai ajunge acolo unde îți dorești? Probabil că nu sau dacă vei ajunge drumul va fi foarte lung și anevoios pentru că pe harta bunicii nu apar noile drumuri construite recent, nu apar automobilele, ci doar mersul cu carul cu boi, nu apar semafoarele și probabil vei merge doar pe zi neștiind că există și iluminatul pe timp de noapte.

Asociază drumurile noi, semafoarele și iluminatul pe timpul nopții cu ce vrei tu din relațiile actuale, cu sexul înainte să existe iubire sau îndrăgostire, cu libertatea totală acordată partenerului, cu educația permanentă pe care e nevoie să o ai despre relații, cu dreptul celuilalt la intimitate personală sau cu orice concept actual despre relații.

Viața profesională și financiară după modelul din epoca industrializării

Nici în ceea ce privește viața noastră profesională sau financiară nu suntem adaptați vremurilor în care trăim. Sistemul actual de învățământ, din majoritatea statelor, nu doar cel din România, este învechit și datează din anii 1800. Mult timp sistemul de învățământ s-a concentrat pe a scoate indivizi capabili să lucreze în epoca industrială, în fabrici și uzine, indivizi care să știe să citească, să scrie, să memoreze și să acționeze mecanic, să îndeplinească ordinele.

Epoca industrializării a trecut, iar noi trăim acum în era digitală, în era creativității. Acum indivizii au posibilitatea mai mult decât oricând de a-și dezvolta mai mult potențialul pe care îl au, de a fi creativi, de a dezvolta activități antreprenoriale. În anii de școală nimic din toate acestea nu se învață sau mult, mult prea puțin. Accentul este pus în continuare pe capacitatea elevului de memorare, și nu pe capacitatea lui de a găsi soluții creative la problemele cu care se confruntă.

Viața financiară stă, din păcate, în continuare, sub semnul ia-ți un serviciu,, ține-te de el și va avea grijă statul de pensia ta. Însă vedem cu toții că acest model este cu totul depășit și nu mai face față. Dacă vrem să avem bătrâneți liniștite nu ne mai putem baza pe stat pentru a ne asigura veniturile la pensionare.

Este nevoie să ne asumăm noi responsabilitatea viitorului nostru financiar, să devenim creativi, să găsim soluții creative la problema pensiei, să investim, să avem un plan financiar pe termen lung. Nu putem face asta având o educație de tip mecanizat și nici doar un simplu job. Un serviciu obișnuit nu îți asigură prosperitatea sau libertatea financiară, ci doar te ajută să îți câștigi traiul de zi cu zi. Dacă vrei mai mult, e nevoie să te preocupi mai mult. Să îți lărgești gândirea, să te educi singur și să vezi alte posibilități pentru tine.

Regândirea strategiilor și a convingerilor după care ne conducem viețile

În epoca în care trăim accesul la educație este mai facil decât a fost vreodată. Uneori costă, alteori nu. Dar este nevoie să ne asumăm responsabilitatea totală pentru viețile noastre. Nu mai aștepta să pice nimic din cer că nu va pica. Tu trebuie să creezi tot ce vrei să ai în jurul tău.

Dacă vrei să ieși din turmă trebuie să începi să te educi singur. Și să ieși din paradigma convingerilor majorității oamenilor. Vrei să ai rezultatele celor mai mulți dintre oameni? Atunci rămâi să fii educat doar de școală, crede în ceea ce ți se spune acolo că e bine să fii ascultător, să nu pui prea multe întrebări, să memorezi și să tot memorezi fără să fii creativ pentru că asta e doar pentru genii, condu-ți relația de cuplu și viața sexuală după modelul bunicii și al filmelor americane și speră că vei fi fericit. Aceste modele au eșuat căci dacă nu ar fi eșuat nu i-ai vedea pe majoritatea oamenilor triști, nefericiți, singuri (într-o lume în care avem atâta tehnologie pentru a ne conecta cu ceilalți) și împovărați de probleme financiare, uneori chiar și fără prea mult timp la dispoziție.

Se bucură acești oameni de viață? Trăiesc la maximul lor potențial? Simt ei fericirea prin toții porii lor? Nu. Atunci tu de ce ai aplica modelul lor dacă pentru ei nu a avut succes?

Dacă vrei să ai rezultate trebuie să aplici strategii care sunt eficiente în zilele noastre, nu în epoca de acum 100 de ani. Uită-te în jur și vezi ce om este așa cum ți-ai dori și tu să fi. Ce convingeri are acel om? Ce crede el despre bani, despre iubire, relații, sex, afaceri, job? Renunță la vechile convigeri și adoptă-le pe acestea noi și vei obține rezultate similare. Acesta este primul pas din ceea ce se cheamă modelare, una din cele mai eficiente strategii de atingere a rezultatelor remarcabile din zilele noastre.

Apoi educă-te continuu pe domeniile pe care simți că ai cele mai multe probleme. Cărțile nu sunt chiar atât de scumpe dacă ne gândim la câți bani dau oamenii pe multe alte lucruri: sucuri, țigări, haine, mâncare fast food.

Dacă stai prost cu banii sau nu îți place ceea ce faci la jobul tău, citește cărți de educație financiară și de valorificarea talentelor din interiorul tău. Aplică ceea ce citești, nu lăsa să treacă informația pe lângă tine pentru că altfel degeaba știi dacă nu aplici. Și eu și Bill Gates putem avea aceeași informație, dar dacă eu nu o aplic rămân tot aici unde sunt acum.

Dacă în iubire ai nevoie de mai multă împlinire citește cărți despre relații de cuplu, despre comunicare și relaționare. Educă-te pe acest segment. Mergi la seminarii, vorbește cu oameni mai deschiși la minte decât tine și împrumută din convingerile lor.

Indiferent la ce nivel ai ajuns cu viața ta, tot timpul va fi un om de la care mai ai de învățat ceva. Găsește acel om. Lasă orgoliul deoparte, acceptă că nu știi și învață, iar mâine vei fi mai sus decât azi.

Este nevoie să îți deschizi mintea și să vezi dincolo de ceea ce credeai că este imposibil pentru tine. Atât de mult contează convingerile noastre și atât de mult acestea își spun cuvântul în succesul nostru încât nici nu știu cum să te fac să înțelegi mai bine. Poate mă crezi acum sau poate nu, este alegerea ta, dar mai bine încerci și te convingi singur: Testează tu!

Oamenii cu care eu lucrez în ședințe individuale au rezultate remarcabile tocmai datorită faptului că lucrăm pe lărgirea hărții lor mentale, a spectrului de opțiuni, a posibilităților.

Găsirea hărții corecte pentru a ajunge acolo unde vreau să ajung în relații și în plan profesional m-a ajutat pe mine personal cel mai mult. Lărgirea aceste hărți mentale, schimbarea convingerilor a fost definitorie pentru evoluția mea. De aceea cred atât de mult în faptul că rezultatele noastre depind într-o mare măsură de convingerile noastre. Și de aceea lucrez acum tocmai pe schimbarea convingerilor pe care un om le are despre relații, iubire, sex, bani, profesie, afaceri.

Când îți schimbi convingerile este ca și cum te urci în vârful unui munte și vezi de acolo panorama. Ceea ce până mai ieri îți părea ținta finală, vârful pe care ai urcat, îți pare acum doar un vârf între alte vârfuri și vezi unele chiar mai înalte, vezi văile, vezi dealurile, vezi perspectiva de ansamblu și pe unde este nevoie să treci ca să ajungi acolo unde îți dorești să ajungi.

Succes îți doresc! Ai în tine puterea de a-ți îndeplini orice vis!

Nina Elena Paraschivescu

Prefer să regret că am încercat și nu mi-a ieșit decât să mă întreb cum ar fi fost dacă…

Inteligența riscului sau Cum împaci viața stabilă cu emoția riscului

Îți dârdâie fundul când auzi cuvântul risc? Ai tânjit toată viața după un serviciu bun și stabil? Sau poate după o relație de cuplu trainică și familie cu copii? E nevoia ta de stabilitate. În același timp ai vrea însă mai mult. Dar nu vrei să riști și nici să ieși din ale tale. În viață nu scăpăm de riscuri. Și vom trăi permanent acest conflict interior dintre nevoia noastră de siguranță și dorința noastră de noutate.

Deschid ochii și îmi amintesc lista lungă de sarcini pe care mi-am făcut-o aseară. Da, îmi dau sarcini singură pentru că nu are cine să-mi dea. Mi-a plăcut să mă mișc în viață, să nu aștept.

Era o coală întreagă de A4. Nu mai știu exact ce am notat pe ea. Acum nu îmi pot aminti pentru că simt o durere acută de spate. O fi de vină colțarul pe care dorm sau poate am dormit eu strâmb. Mă întind puțin și parcă îmi mai revin. Dau să mă ridic din pat și-mi simt capul greu. Trebuie neapărat să beau o cafea să îmi revin. Dar știu că nu e de la cafea. E de la stres. Atâta stres. Nu îl mai suport. Vreau să se termine odată toată treaba asta. Mă las de evenimente. Chiar nu mai vreau. Da, știu că zic asta de 10 ani.

Astăzi este ziua evenimentului. Oare or să vină toți participanții? Și paza de peste noapte a fost în regulă? Aseară au venit câțiva dintre ei și nu știu ce-au făcut băieții de la pază. E în aer liber și nu e bine luminată zona. Să nu uit să iau scotch-ul la mine și tava pentru primirea oficialităților cu pâine și sare. Și la microfon ce-o să vorbesc? Lasă că văd eu. Dar dacă nu vine clientul ăla ce fac cu spațiul gol care-mi rămâne acolo că se vede urât? La naiba jumătate dintre ei sunt în stand by. Teoretic ar trebui să ajungă însă până nu îi văd amplasați cu standurile aici nu e nimic sigur. Indiferent dacă au plătit sau nu. Nu mai suport stresul ăsta. Și trebuie să facă vânzări.

Dar oamenii or fi aflat de expoziție să vină să viziteze, să cumpere? Dacă nu ies bine cu banii? Veniturile mele din următoarea perioadă depind de cât de bine iese acest eveniment. Sunt stresată. Sunt un pachet de nervi. Expozanții trebuie să facă vânzări. Neapărat. Trebuie să vândă să fie mulțumiți.

Numele meu este Nina și mă ocup de organizarea de evenimente de 10 ani. În principiu organizez târguri și expoziții, dar de fapt trebuie să mă organizez pe mine. În 10 ani de evenimente am avut câteva sute de clienți, am supraviețuit crizei economice și niciodată nu am dat greș cu vreun eveniment. Practic am câștigat de fiecare dată.

Nu îmi place să organizez evenimente. E prea mult risc. Niciodată nu știi nimic. Uneori aș vrea și eu un serviciu ca toată lumea să știu o treabă sigură. Ba nu, nu vreau asta.

Îmi place riscul. E ca o cutie cu minuni în care ai și plăcerea și durerea. Iar mie îmi plac ambele. Sunt dependentă de adrenalină, de provocări și de lucruri noi. Nu știu dacă așa m-am născut sau așa m-am construit.

N-am riscat sume mari de bani, dar am riscat mereu ceva mult mai important: viitorul meu, reputația mea de bun profesionist, toate veniturile mele în avans pe multe luni, liniștea mea. Dacă ceva nu ieșea bine, în următoarele luni nu aveam din ce să trăiesc.

Cât de confortabil te simți să riști lucrurile astea de câteva ori pe an? Ai vrea să lucrezi timp de câțiva ani cu contract determinat pe 3 luni de exemplu sau chiar pe o lună jumate? Și în timpul ăsta să îți construiești un viitor. Am trăit așa 10 ani din viață. Depindeam de multe ori de răspunsul primit la capătul celălalt al telefonului.

Riscul e prietenul meu de-o viață. Nu am știut asta până într-o zi când o prietenă bună mi-a spus:

”Nina, tu dacă nu riști nu simți că trăiești. Tu iubești adrenalina.”

Poate că așa este, dar nu îmi place să recunosc. Cuvintele de mai sus exprimă gândurile și emoțiile mele din perioada în care organizam târguri și expoziții. Acum mi-am luat o pauză de la ele, însă încep să am senzația că organizarea de evenimente mă urmărește pentru că îmi vin în minte alte tipuri de evenimente pe care le-aș putea organiza.

STABILITATE ȘI RISC

Toată viața am simțit în mine un conflict interior. M-am luptat cu dorința mea stabilitate care mă tragea spre a face lucrurile așa cum vedeam în jur, predictibil, însă pasiunea mea pentru noutate a fost mult prea mare. M-a motivat mereu ceea ce puteam să câștig încercând o experiență nouă.

Există în noi toți două părți: una care vrea stabilitate și alta care ar vrea să se aventureze. Părțile acestea acționează și când vine vorba de bani, de profesie și când vorbim despre relația noastră de iubire.

Universul în care trăim este dual. Avem cald-rece, dependență-independență, predictibilitate-neprevăzut, apropiere-distanță. Interiorul nostru este el însuși caracterizat e aceste emoții duale: stabilitate-risc. Iubim confortul, dar ne incită spontaneitatea și neprevăzutul.

Viața noastră se desfășoară între aceste două opțiuni aflate permanent la dispoziția noastră: să aleg confortul și stabilitatea sau mă arunc în vâltoarea pasiunii și a riscului?

Este greu să aduci la suprafață ceea ce ani de-a rândul ai încercat să ascunzi. Cu alte cuvinte dacă ai trăit o viață în care predictibilitatea a fost la ordinea zilei vei avea nevoie de răbdare și puțin efort pentru a-ți adapta mintea și corpul la emoția riscului pe care o presupune începerea unei noi afaceri sau deschiderea totală a sufletului tău într-o relație despre care nu știi cum se va sfârși. La fel se întâmplă și invers.

Reconcilierea acestor două părți din noi înșine este o muncă interioară pe care toți trebuie să o facem.

Riscul implică pasiune și vulnerabilitate

Ceea ce puțini oameni conștientizează este faptul că riscul vine la pachet cu pasiunea. Nu există pasiune care să nu implice și riscul. Pasiunea este cea care te duce în vâltoarea acțiunii și a riscului.

Când pasiunea pentru un nou domeniu de activitate devine mistuitoare, te determină să îți asumi riscuri la care altfel nu te-ai angaja. De aceea vedem oameni riscând și riscând iar în dezvoltarea unei cariere sau a unei afaceri. La fel și în viața personală: când pasiunea pentru un om este mare, devii capabil de a renunța la protecție și a te avânta într-o relație ce implică vulnerabilitate.

Ce este de fapt riscul? Asumarea faptului că s-ar putea să pierzi ceva ce crezi că îți aparține. Poți pierde niște bani, poți pierde reputația, poți pierde o oportunitate de afaceri, poți pierde iubirea unui om sau aprecierea lui, poți pierde masca de om puternic pe care o afișezi atunci când fugi de vulnerabilitate și deschidere, poți pierde statutul de ”mie mi-e bine” atunci când îți expui o problemă.

Când îți dai seama că de fapt nu posezi nimic în această lume și că posesia este doar o iluzie sau cel mult o stare temporară, nu mai privești riscul cu ochii înfricoșați. Există ceva ce dețin cu adevărat și pot pierde? Nu.

Posesia vine din nevoia noastră de control. Vrem să posedăm cât mai mult (bani, case, mașini, oameni, sentimentele altor oameni pentru noi) crezând că astfel vom fi mai plini pe interior. Dar nimic din exterior nu ne va umple.

Stabilitatea exterioară este doar o iluzie. Deși pare cea mai sigură dintre toate este cea mai supusă riscului. Gândește-te numai la bani. Credem că dacă avem bani, avem o viață sigură. Nimic mai fals! Banii pot fi pierduți într-o clipă de dezechilibru interior și pot fi refăcuți tot într-o clipă de sclipire interioară.

Un cititor îmi scrie ceva foarte interesant pe subiectul ăsta: ”In viata poti recupera pe parcursul ei aproape orice pierzi la un moment dat: bani, job, posesiuni, prieteni, sănătatea, chiar si familia , toate pot fi cumva recuperate sau refăcute… Mai Putin Timpul… Trăind prezentul fiind cat mai constienti de Clipa prezenta ca ea este unica si niciodată nu o vom mai revedea sau regăsi putem aprecia viata, si regasi bucuria de a trai cu adevărat.”

Stabilitatea adevărată este cea interioară. Însă tot acolo în interiorul nostru este și emoția de risc. Ce ne face să riscăm? Cercetătorii au descoperit că avem în noi o genă a riscului care caută plăcerea în provocări.

Gena riscului

Asumarea de riscuri aduce modificări stării creierului nostru care eliberează adrenalină și dopamină care determină senzații puternice de plăcere. În timp asumarea de riscuri majore poate funcționa ca un drog pentru corpul uman, iar persoana care își asumă riscuri să aibă nevoie de provocări din ce în ce mai mari corpul său nemaieliberând plăcere în activități banale, cotidiene.

Cercetătorii au descoperit chiar faptul că există o genă a riscului numită gena D4 și care este activată de neurotransmițătorul de dopamină. D4 este unul din cele câteva subtipuri de receptori de dopamină pe care creierul nostru le are.

Chiar și cu toate studiile despre dopamină, adrenalină și gena D4 omul obișnuit se confruntă cu același conflict interior: cum să facă să îmi asum și riscuri, să câștig mai mult, dar să îmi satisfac și nevoia de stabilitate?

Risc calculat?

Cei mai mulți dintre oameni preferă să își asume așa numitele riscuri calculate. Cu alte cuvinte personalitatea umană a găsit o soluție de compromis între satisfacerea nevoii de stabilitate și dorința de a se avânta în neprevăzut.

Eu personal nu cred că există risc calculat 100%. Nu ai cum să prevezi totul și dacă reușești acest lucru atunci nu mai este vorba despre risc, ci de predictibilitate.

Cred în schimb în diminuarea șanșelor de eșec și mărirea celor de reușită. În afaceri aș asemăna acest tip de risc cu săritul cu parașuta. Îmi iau porția de adrenalină, dar în același timp diminuez șanșele de a-mi pune în pericol corpul fizic. Însă oricând va exista posibilitatea ca parașuta să cedeze și să mor. Nimic nu este 100% sigur.

Problema noastră este că vrem să beneficiem de această iluzorie siguranță în viața noastră de zi cu zi.

”Aș vrea să renunț la serviciu și să încep o afacere, dar vreau să știu sigur dacă nu voi da faliment și dacă voi putea să îmi mențin actualul nivel de trai.”

Nu vei avea niciodată cum să știi exact ce se va întâmpla.

Noutatea implică întotdeauna un grad de risc. Orice este nou nu are cum să fie predictibil în totalitate. Pentru că nu ai de unde să știi.

Întrebarea magică nr 1

Care este totuși cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă riști acel ceva și cum ai putea minimiza posibilele pierderi?

E cea mai bună întrebare și e tot ce poți face. Apoi privești spre viitor.

Întrebarea magică nr 2

Cum vrei să fie viața ta peste 5 ani?

Oamenii nu își asumă riscuri pentru că mai degrabă nu ar vrea să piardă ceea ce au decât să câștige ceva ce nu au, dar își doresc. Frica de a pierde este foarte mare și mulți rămân blocați în ea.

Întreabă-te ce ai putea pierde, dar nu uita niciodată să te gândești bine și la ce ai putea câștiga. Cum vrei să arate viața ta peste 5 ani? Ai poate niște visuri pe care vrei să ți le îndeplinești.

Complacerea este foarte confortabilă și toți ne-o dorim la un moment dat. Am vrea cumva viața noastră să fie ca în piesele lui Caragiale: să se schimbe, dar să nu se revizuiască nimic!

Dar întotdeauna trebuie să lași ceva în urmă pentru a putea înainta. Așa se întâmplă și cu riscul. E nevoie să pui o miză la masa vieții pentru a lua jackpot-ul cel mare.

Făcând ceea ce faci în prezent vei avea doar ceea ce ai deja. E nevoie să mizezi mai mult pentru a obține mai mult.

Și acum, în final aș vrea să îți las o temă de gândire: tu când te gândești la ceea ce vrei să faci și la riscurile tale la ce te gândești mai mult: la ce poți pierde sau la ce poți câștiga?

Concentrează-te pe ce poți câștiga, iar înaintarea ta va fi mai simplă și mai ușoară. Dar, nu, nu mă crede pe cuvânt, ci testează!

PS: Lasă-mi, te rog, un răspuns la întrebarea de mai sus, dacă te gândești mai mult la ce poți pierde sau la ce poți câștiga, sunt convinsă că împărtășirea experiențelor noastre îi ajută pe cei care citesc acest articol.

Nina Elena Paraschivescu

Minciuna relațională și motivele pentru care oamenii o practică

Când nu accepți adevărul, vei primi în schimb o minciună.

Motivele pentru care oamenii practică minciuna relațională sunt multiple începând de la faptul că nu vor să renunțe la ceea ce partenerul le oferă și până la dorința de a-l proteja pe acesta.

Atâta durere și atâta suferință în relațiile interumane, în relațiile de familie și în cele de cuplu, tocmai când știm cu toții că baza unei relații autentice este dată de încredere și sinceritate.

”Nu vreau să pierd confortul emoțional pe care mi-l dă faptul de a fi într-o relație cu tine și ca atare te mint în continuare că te iubesc.”
”Nu vreau să pierd sexul de calitate pe care îl fac cu tine, iar pentru asta sunt dispus să te mind spunându-ți că ești singura femeie din viața mea și că te iubesc cu adevărat.”

Apoi oamenii mai mint și pentru că ei la rândul lor nu pot suporta adevărul inconfortabil pe care celălalt l-ar putea spune despre ei.

Mint pentru că eu nu pot suporta adevărul din partea ta.

”Știi te mint pentru că vreau să mă minți și tu. Dacă aflu ceva dureros, cum ar fi că nu mă mai vrei sau că lucrurile nu stau așa cum îmi imaginez eu, nu aș putea suporta acest crud adevăr.”

Deși partenerul de cuplu ar trebui să fie omul cu care îți împarți nu doar patul și casa, ci și viața, bucuriile, speranțele și dezamăgirile, alături de el treci prin multe și evoluezi, alături de el construiești un viitor, tocmai în relațiile de cuplu întâlnim cele mai multe iluzii și minciuni relaționale.

Dacă ne gândim doar la această îndrăgostire care nu face altceva decât să ne ducă pe un tărâm greșit în care îndrăgostitul singur își construiește o realitate despre celălalt adesea total diferită față de ceea ce există în realitate. Omul îndrăgostit își imaginează că partenerul lui este într-un anume fel, îl vede hiperbolizat, în culorii vii pentru că se afl sub efectul acestui hormon-drog al îndrăgostirii – dopamina. Însă o dată trezit la realitate îți dai seama în ce mare minciună te-ai bălăcit singur.

Începi și îl observi pe celălalt așa cum este el în realitate, nu așa cum ți-l imaginai tu a fi.

Însă ce este trist e faptul că oamenilor le place minciuna nu doar atunci când sunt îndrăgostiți, ci mai tot timpul. Iluzii peste iluzii construim în relațiile noastre punând astfel ziduri între Sinele nostru cel real.

Este o chestiune de integritate și de asumare față de tine însuți să îți recunoști adevărul pe care îl trăiești într-un moment al vieții.

”Da, ăsta sunt și aici mă aflu, cu această problemă. Nu-i frumoasă, nu îmi place, dar aici mă aflu.”

Când mergi pe cartea adevărului în relațiile tale și îi spui partenerului și lucrurile care s-ar putea să nu îi placă s-ar putea să primești din partea lui aceeași sinceritate debordantă. Demascarea ta duce la demascarea lui. Și astfel vă vedeți goi, reali, autentici.

Însă dacă tu nu ești pregătit să afli din partea celuilalt lucruri care s-ar putea să nu îți convină, atunci vei perpetua tu însuți minciuna relațională și o vei face pentru confortul tău, pentru a te minți pe tine însuți în continuare.

O mască trăiește în casă cu o altă mască.
Fiecare joacă un joc, un rol. Viața ultor familii seamănă cu o piesă de teatru. Actorii își intră în rol și fiecare își joacă scena încercând să obțină Oscarul: câștigul controlului relației și al celuilalt.

Fiecare vrea să câștige supremația și să iasă învingător în această strategie de a obține cât mai mult.

masks

Sunt multe minciunile pe care oamenii le practică de cele mai multe ori inconștient în relațiile de cuplu:

”Da, vreau să fii sincer cu mine, dar atât timp cât spui doar ceea ce aud.”
”Da, iubesc sinceritatea, dar mă încălzesc cu o frumoasă minciună pentru că ea răspunde orgoliului meu de a fi exclusiv în viața ta, de fi unicul/unica pe care tu îl/o iubești.”

”Dragul meu, vreau să fii sincer cu mine, dar nu vreau să aud că îți place și o altă femeie. Eu trebuie să fiu singura pe care tu o visezi și pe care o dorești.”
”Draga mea, tu nu ai voie să dorești un alt bărbat, nici chiar dacă noi ne-am despărțit, dacă aș afla așa ceva l-as ucide pe loc. Tu ești a mea și doar a mea.”

”Știi spune-mi sincer o iubești mai mult pe mama ta decât pe mine? Sau pe sora ta? Contează mai mult pentru tine decât contez eu? Dacă ar fi să alegi dintre mine și ele pe cine ai alege? Spune-mi ceea ce vreau să aud pentru că altfel mă înfurii și voi face scandal.”
”Fii sinceră și spune-mi pe ce ai nevoie să cheltui atâția bani, dar nu vreau să aud că îți vei cumpăra o nouă rochie sau noi pantofi pentru că asta mi se pare o risipă și apoi te voi acuza de iresposabilitate și lipsa grijei față de bani.”

Sunt și minciuni în relația părinți-copii:

”Îi încurajez pe copiii mei să fie sinceri și vreau să fiu prietena lor cea mai bună, dar dacă aflu că au chiulit de la școală sau că în timpul orelor sunt preocupați mai mult de relațiile între fete-băieți și nu de ceea ce predă profesorul la clasă mă înfurii, le atrag atenția că nu fac bine, îi apostrofez, le țin morală sau chiar îi pedepsesc. Cum altfel m-ar mai putea respecta? E datoria mea de părine.”

”Nu pot să îi spun copilului acest lucru pentru că nu ar înțelege. Este o problemă de adulți. El e mic și nu știe.”

Frica de pierdere, dependența, lipsa asumării ne duc pe tărâmul iluziilor în relațiile noastre, mai ales în cele de cuplu.

Cât de mult iubești când practici această formă de manipulare relațională? Cât de sigur ești de cine ești tu? Cât de sigur ești de valoarea ta, Ființă? Spune-mi!

DEPENDENȚELE

Omul adormit este dependent de aprecierea și iubirea celorlalți. El este ca un sac gol care așteaptă să fie umplut de cei din jur. Însă oricât de mult ai pune acolo, niciodată nu se va umple. Nimeni nu îți va potoli setea aceasta de iubire și valorizare pe care ți le poți oferi tu singur. Am parcurs acest drum lung și greu plin de lacrimi, suferințe și neînțelegeri. Am căutat metode ușoare, dar ele nu există.

Și ca atare, o iei cu începutul. Cu primul pas. Ești tu cu tine. Față-n față. Întreabă-te cinstit: de ce faci ceea ce faci în raport cu celălalt? Măcar față de tine dă-ți voie să fii onest și să recunoști adevărata motivație: nesiguranța, deținerea controlului relației, dependența ta de celălalt.

Cele mai multe relații practică o formă de sinceritate limită pentru că nu suntem capabili să îl acceptăm pe celălalt în totalitatea sa dezgolit, așa cum este. De ce nu putem face asta? Pentru că nici măcar nici pe noi nu ne acceptăm. Am vrea să fim perfecți și ne criticăm pentru că suntem prea grași, prea slabi, pentru că nu câștigăm mai mulți bani, pentru că nu suntem mai ordonați, pentru că simțim acele atracții sexuale neconforme cu ce susține societatea, pentru că nu vrem să petrecem sărbătorile așa cum vor alți oameni sau pentru că am ajuns la o vârstă la care nu avem casă cu piscină și cățel, mașină, copii, vacanțe exotice, căsnicie perfectă.

Știi ceva? Renunță! Pentru că nu vei fi perfect. Realizează asta: nici tu, nici eu și nici nimeni din jurul nostru nu va fi perfect. Toți la un moment dat vom face ceva ce va părea criticabil și de neacceptat pentru o altă persoană. Ei și? Și ce dacă?

Doar după ce faci pace cu tine însuți vei putea să îi accepți și celuilalt imperfecțiunile. Doar după ce te poți privi pe tine dezgolit de măști, minciuni, auto-minciuni, tertipuri relaționale, strategii sau jocuri de putere îl vei putea privi și pe celălalt gol, așa cum este.

Oamenii dependenți au foarte mare teamă de statutul de om singur pe care îl asociază cu un profund sentiment al ratării. Cu alte cuvinte, ești singur, deci ești un om ratat.

”Nu pot să merg singură la restaurant sau la teatru pentru că s-ar uita oamenii ciudat la mine ca și cum aș fi o ratată care nu are cu cine să meargă. Aș părea că sunt atât de lipsită de valoare încât nimeni nu a vrut să mă însoțească.”

Frica de singurătate se vindecă doar înfruntând-o direct, nu alergând din relație în relație și din om în om.

Atunci când relaționăm cu celălalt apelăm la tertipuri, minciuni și iluzii uneori și din:

FRICA DE PIERDERE

Oamenii se îmbată cu iluzii în relațiile lor de teama de a nu pierde ceea ce obțin acum din relația respectivă, de la celălalt, de la felul cum se afișează cu acea relație.

Egoismul și ipocrizia din noi ne face să îmbrăcăm totul în mantii strălucitoare neacceptând faptul că avantajele primite sunt cele care ne motivează să continuăm.

”Ești cea mai bună prietenă din lume!” și spui asta pentru că îți dorești și mai mult din timpul, acceptarea sau înțelegerea pe care prietena ta ți le oferă.

”Ești un bărbat atât de puternic și de capabil!” și spui asta atunci când vrei să obții ceva de la celălalt.

”Nu vreau să pierd banii tăi, nu vreau să pierd sexul cu tine, nu vreau să pierd grija pe care tu o ai față de copiii noștri, nu vreau să pierd felul de a mă mândri cu tine în lume pentru că ești o femeie frumoasă ca un trofeu, nu vreau să pierd statutul de doamnă pe care căsătoria cu tine mi-l dă și nici confortul de a fi într-o relație.”

”Dacă aș alege să fiu singur ar înseamna că trebuie să mă întâlnesc pe mine însumi, nu aș mai avea pe cine da vina pentru toate nereușitele mele și apoi ar trebuie să îmi găsesc un nou partener cât de cât potrivit, iar asta nu se face tocmai ușor, știu.”

Frica de pierdere este unul din cei mai puternici factori motivatori pe care personalitatea umană îi cunoaște. Marketingul și publicitatea îi folosesc din plin. Din acest motiv vedem peste tot reclame de genul: ”nu pierde ofertele, nu rata promoțiile, nu pierde șansa de a câștiga”.

Cei mai mulți dintre oameni sunt mai degrabă motivați de ceea ce ar putea pierde decât de ceea ce ar putea câștiga. Aceasta este motivația ce stă în mintea oamenilor care nu vor să renunțe la o relație defectuasă și să caute ceva mai bun: nu vor să piardă. Sunt atât de orbiți de faptul că ar putea pierde acea relație și acea persoană încât nici nu se mai gândesc la ce ar putea câștiga: o relație mai potrivită pentru ei, un partener mai compatibil.

Și pentru că au această teamă de a pierde adânc înrădăcinată în psihicul lor, trăiesc o relație în minciună în care își fac singuri rău irosind timp prețios, iar apoi se trezesc peste 20 de ani spunând: ”dar eu nu asta am vrut” sau ”dar nu ne potriveam deloc”, ”nici nu l-am cunoscut cu adevărat și nici el pe mine”.

ego

LIPSA ASUMĂRII

Comunicarea autentică pe care partenerii o pot avea între ei ține de abordarea problemelor de fond și de asumarea totală a ceea ce sunt, ce simt și ce doresc.

Oamenii nu recunosc nici măcar față de ei înșiși ce simt cu adevărat, ce să mai vorbim de revelarea adevărului în fața partenerului de viață?

Asumarea este crudă pentru că nu îți vei recunoaște doar calitățile, ci și defectele. Nu îți vei pune în lumină doar dorințele frumoase și acceptate de partenerul tău, ci și acele dorințe pe care acesta pe dezaprobă. Dar cum oare v-ați putea cunoaște între voi mai bine de atât? Cum altfel ați putea avea o conexiune profundă dacă nu asumându-vă total ființa voastră cu tot ce presupune ea?

Oamenii aleargă după iluzii. Și din acest motiv vedem cupluri care tânjesc după primele etape ale relației, după primele întâlniri. De ce? Pentru că atunci încă mai erau iluzii și minciuni cel puțin prin omisiune. Totul îți părea roz. Atunci nu îl cunoșteai în profunzime pe partenerul tău, nu știai despre el lucrurile acelea pe care nu le aprobi la el și pe care astăzi le cunoști. Dar pentru că îți plac iluziile ți-ai dori să fie iar ca în vremurile de început.

Relațiile sunt însă mult mai frumoase în etapele următoare când putem stabili o conexiune profundă cu omul de lângă noi, dar pentru asta este nevoie să alegem autenticitatea în locul minciunilor și iluziilor relaționale.

Vindecarea

Un om a cărui viață este ca o piesă de teatru trăiește îmbătat de iluziile pe care singur și le vinde, iar primul pas spre vindecarea sufletului omului rănit este acceptarea de sine.

Încă mai suntem niște copii care mai credem în Cenușărese și Feți Frumoși chiar dacă la nivel conștient nu recunoaștem acest lucru. Credința în partenerul perfeect, în relația perfectă, în bărbatul acela puternic pe care îl vei admira mereu, credința în femeia aceea feminină și senzuală tot timpul este de fapt o credință în iluzie. Oamenii nu sunt mereu la fel. Sunt momente și momente și etape peste etape.

Acceptarea imperfecțiunilor celuilalt este un mod de a iubi, dar nu poți face acest lucru decât atunci când mai întâi l-ai practicat cu tine însuți. Nu este chiar confortabil să accepți la tine că ai aspecte ale personalității tale atât de neplăcute, lucruri cu care nu te mândrești, dar este nevoie să o faci, să le recunoști, să te integrezi și să le faci să înflorească din interiorul tău ca un tradafir care bucură prin frumusețea sa chiar dacă are ici colo și câte un spin.

Conexiunea cu celălalt o poți realiza doar după ce te conectezi cu tine însuți, iar asta nu o poți face decât prin a fi un om profund autentic. Autenticitatea înseamnă asumare a ce este bun și a ce este rău deopotrivă.

Trăiește o viață conștientă în care te accepți pe tine și pe celălalt și te conectezi cu el la modul cel mai profund! Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta și pentru relațiile pe care le trăiești!

Nina Elena Paraschivescu

Ziua de luni… binecuvântată sau blestemată zi?!

Știu cum este să urăști ziua de luni. Știu și cum este să o iubești.

Câtă lipsă de iubire în munca celor mai mulți dintre oameni! Și câtă lipsă de pasiune! Da, pasiunea ne face să simțim că trăim pentru că ea este energie vie pe care corpul tău o simte.

Stau acum cu laptopul în față și privesc pe geam. Observ sutele de luminițe de la geamurile oamenilor și încerc să îmi imaginez câtă viață este în spatele strălucirii acestor lumini. Viața înseamnă nu doar ceea ce facem noi din punct de vedere personal, nu doar relația de cuplu, iubirea, familia, copiii, ci viața înseamnă și munca ta de zi cu zi.

Iar mâine este luni. Câți oameni nu trec oare în această noapte de la extaz la agonie? Sau câți dintre ei nu continuă tot aceeași agonie cu care s-au deprins încât au și uitat cum e să te simți bine.

luni1

Când viața ta personală este un calvar pentru tine, când ești singur, iar asta nu este o opțiune, ci ți-ai dori să fii cu cineva și nu poți, când ești nefericit în cuplu, când nu ai copii deși îți dorești, când certurile, scandalurile, dramele, lacrimile și suferințele sunt atât de dese încât le-ai uitat și numărul poți spune că trăiești o agonie personală.

Dar dacă la toată această durere prelungită adaugi și calvarul de a face o muncă ce nu îți place atunci cum să mai fii fericit? Spune-mi tu pe drept acum când nimic nu merge cum îți dorești cum să simți bucurie?

Cum să îți zâmbească inima când știi că mâine trebuie să te duci din nou la acel serviciu pe care îl urăști, să te ocupi de acei clienți insuportabili, să îl tolerezi pe acel șef nesuferit sau pe acei colegi imposibili, să continui afacerea aia care ți-a distrus viața personală și care te ține prizonier și rob?

luni2

Știu cum este să urăști ziua de luni.

Ziua de luni este un coșmar pentru mulți oameni. A fost și pentru mine. Îmi amintesc și acum perioada scurtă, ce-i drept, în care am fost angajată și am lucrat pentru altcineva.

Deși am învățat enorm în acea etapă din viața mea și nu aș fi putut avea firma mea încă din timpul facultății de la 23 de ani dacă nu aș fi devenit mâna dreaptă a șefului meu pe care l-am modelat în tot ce mi-a plăcut, în mintea mea sunt și momentele din acea vreme în care duminică după amiaza deja începeam să mă simt rău fizic.

Corpul meu parcă ceda dintr-o dată. Aveam stări de somnolență, nu mă puteam mișca, aș fi lenevit în pat tot timpul, începea să mă doară capul și spatele, începeam să fiu stresată și mă rugam să nu vină ziua de luni. Ceea ce urma să se întâmple era un vis urât: urma să mă duc la serviciu la aceeași oră fixă! Și cum mie nu mi-au plăcut niciodată regulile eram terorizată de gândul că luni trebuie din nou la ora 9:00 să fiu la birou. Și făceam o muncă ce nu îmi plăcea la acea vreme: făceam vânzări printre multe altele.

Apoi când am început să fac ceea ce îmi place, de exemplu să organizez evenimente, pentru mine nu conta faptul că de foarte multe ori lucram în weekenduri și uneori chiar de sărbători. Eu singură stabileam data evenimentelor. Și îmi plăcea ceea ce făceam. Culmea este că pe lângă organizarea întreagă a evenimentului făceam și vânzări dacă-ți vine să crezi! Simțeam satisfacția muncii mele și nu aș fi schimbat-o cu nimic altceva.

Acum este la fel. Am ședințe de coaching în weekenduri, scriu dumineața, scriu seara, scriu lunea, marțea și tot timpul pentru că îmi place ceea ce fac. Scrisul este pentru mine ca aerul. Dacă iau o pauză prea mare de la el e ca și cum nu aș mai respira. Mi se face dor.

Există un singur secret să îți placă ziua de luni: să faci ceea ce îți place. Când munca ta este pasiunea ta, trăiești extazul zi de zi. Te entuziasmezi ca un copil de fiecare mică reușită.

Chiar dacă viața te-a cocoșat cu problemele, chiar dacă simți că pentru tine nu există speranță și chiar dacă știi că se poate dar nu vezi acum cum ar fi posibil și pentru tine, află că e mult până să îți dorești și să crezi.

Atunci când aceste două condiții sunt îndeplinite, îți dorești și crezi, deja ai făcut primul pas și începi să cauți resurse pentru a-ți pune visul în aplicare. Apoi vei începe ușor, ușor să acționezi.

”Cel care are un de ce pentru care să trăiască, va gasi soluții pentru cum.” – Nietzsche

Da, poți să muncești ceva cu pasiune. Da, poți să nu simți că există ziua de luni pentru că fiecare zi este o binecuvântare pentru tine căci în fiecare zi tu nu faci altceva decât să îți exerciți pasiunea.

Găsește acel lucru care îți place la nebunie să îl faci și învață să câștigi bani din el. Poți câștiga bani din orice pentru că banii nu sunt altceva decât energie, iar tu fiind pasionat de ceea ce faci îți imaginezi câtă energie ai în tine? Îți dai seama câtă energie ai investi în noua ta ”muncă”?

„Timpul vostru e limitat, așa că nu-l irosiți trăind viața altcuiva. Nu vă lăsați închistați în dogmă — adică să trăiți conform rezultatelor gândirii altor persoane. Nu permiteți zgomotului produs de opiniile altora să vă amuțească propria voce interioară. Și, cel mai important, aveți curajul de a vă lăsa călăuziți de inima și intuițiile voastre. Cumva, ele știu deja ceea ce vreți cu adevărat să deveniți. Orice altceva e secundar.” – Steve Jobs

Nu cred în muncă. Nu am crezut niciodată. Poate că ea există, dar eu nu cred în reușita ei. Cel puțin pentru mine nu funcționează. Eu cred în joacă. Și mai cred că toți suntem niște copii mari care se joacă cu noile lor jucării, cu pasiunile lor.

Copilul din tine știe foarte bine ce îi place să facă, iar el are o energie colosală pe care tu o poți investi în aceste pasiuni pe care ți le descoperi. Cu energia ta concentrată acolo unde îți place să te joci poți câștiga bani frumoși. Simplu și ușor, nu-i asa? Da, pentru că lucrurile grele nu funcționează. Cu cât te străduiești mai mult cu atât te îndepărtezi mai mult și pentru că vrei să reușești începe să te joci!

Ce ți-ar plăcea să faci? Să machiezi, să pictezi, să cânți, să promovezi, să fotografiezi, să vindeci, să aperi, să gătești, să salvezi? Orice e posibil. Ține bine minte: orice e posibil.

Descoperă ce îți place să faci. Fă acel lucru atât de bine încât oamenii să vrea să te plătească pentru asta. Învață să faci bani din pasiunea ta și ziua de luni nu va mai fi nicicând un blestem, ci binecuvântată o vei simți!

Nina Elena Paraschivescu
P.S.: Mă găsești pe facebook aici.

Cum produci schimbări reale în viața ta în cel mult 3 luni de zile?

Cum să ai rezultate concrete în viața ta în orice domeniu în maxim 3 luni de zile?

Toată lumea vrea să fie bine, să fie fericită, ai aibe o relație de cuplu frumoasă, o familie fericită, bani suficienți, o carieră frumoasă, să călătorească. Dar cu toate acestea sunt puțini cei care reușeșsc să trăiască viața visurilor lor. De ce se întâmplă asta și cum putem ieși din cercul în care ne învârtim?

Cei mai mulți oameni nu produc schimbări în viața lor și nu urcă și mai mult în viață din trei mari motive:
1.Se opresc din învățat.
2.Nu știu cum ar putea obține ceea ce își doresc.
3.Nu văd ceea ce ar putea obține în viitor ca fiind mai avantajos decât ceea ce au în prezent.

Să luăm pe rând aceste trei idei la analizat.

Mulți oameni au impresia că la școală înveți, iar în viață doar muncești, nu mai înveți.

Adevărul este că întotdeauna înveți. Cât timp trăiești înveți, iar asta nu este doar o vorbă spusă așa ca să ne intre pe-o ureche și să ne iasă pe cealaltă, ci un adevăr concret și demonstrabil.

Un om care se oprește din învățat în curând nu va mai fi dezirabil pe piața muncii. Un om care se oprește din învățat în materie de relaționare, comunicare, atitudine, va fi un om care nu va știi să obțină și să mențină respectul celor din jurul său: partenerul de viață, copiii săi, prietenii, colegii.

Va deveni redundant și plictisitor pentru că psihicul uman funcționează printre altele și după principiul ce introduc în el și ce scot din el. Deci dacă nu vei introduce în mintea ta, în sufletul tău informații de calitate, noutăți, entuziasm față de viață, sentimente pozitive, bucurie, împlinire de unde să scoți aceste lucruri pentru a le oferi în exterior? N-ai de unde. Trebuie așadar să fii atent cu ce îți hrănești mintea și sufletul, nu doar corpul.

Dacă privim în jurul nostru și ne uităm la oamenii care au succes și în același timp îi vedem și pe cei care au o viață nefericită și sunt nemulțumiți de ceea ce au obținut sau nu până acum vor remarca faptul că oamenii de succes nu s-au oprit niciodată din învățat. Ei sunt acei copii mari cu o permanentă curiozitate care au știut să țină pasul cu vremurile și s-au adaptat permanent la cerințele societății din care fac parte.

În general oamenii cred că dacă ai terminat o școală ai terminat și cu învățatul.
În copilăria noastră elevi fiind aveam impresia că noi trebuie să învățăm și acasă și la școală, iar părinții noștri după ce vin de la serviciu stau degeaba. Copii fiind altcineva si-a asumat responsabilitatea pentru noi și ne-am deprins cu acest lucru. Apoi am devenit adulți și nu ne-a învățat nimeni că printre sarcinile noastre de om mare intră și aceasta: să te ocupi tu de educația ta, să îți asumi responsabilitatea față de acest lucru.

Acum este cel mai potrivit moment să luăm taurul de coarne și să devenim cei care vrem să devenim. Să căutăm informații, să ne educăm în domeniul în care vrem să avem succes: relații, familie, carieră, domeniul specific din carieră, sănătate, etc.

Spunem că vrem dar, acționăm prea puțin. La teorii și la dat din gură suntem primii, dar când vine vremea să facem ceva concret pentru noi înșine amânăm pentru ”cândva”. Te anunț că săptămâna are 7 zile, iar ”cândva” nu este printre ele.

Oamenii nu știu cum ar putea obține ceea ce își doresc.

Aceasta este o realitate și nu este nimic rușinos în ea. Am stabilit că omul cât trăiește învață.
Însă eu știu că pentru orice lucru pe care mi-l doresc există cel puțin o altă persoană care a obținut ceea ce eu îmi doresc să obțin.

Sarcina mea este să găsesc acea persoană și să aflu de la ea cum pot obține și eu același lucru. Un prim lucru pe care aș putea să îl fac este să întreb direct acea persoană ceea ce mă interesează, asta dacă am acces la ea. Vei fi surprins să vezi că oamenii cu adevărat mari și de succes chiar vor să te ajute și să îți împărtășească din experiența lor. Doar oamenii mici care nu se bucură de un succes real vor fi cei care vor ține informația doar pentru ei și care nu te vor ajuta cu aceste cunoștințe. Oamenii valoroși știu că în ziua de astăzi informațiile circulă, succesul depinde de cât de repede și cât de bine le implementezi.

Dacă nu am acces la acea persoană care a obținut ceea ce eu îmi doresc să obțin pot încerca să o modelez, adică să studiez tot ce găsesc despre ea și să aplic și eu ceea ce văd că aplică ea. Îi împrumut chiar din convingeri. Dacă acea persoană crede că banii se obțin ușor, atunci îmi voi impregna și eu în subconștient această convingere. Dacă acea persoană crede că oamenii sunt buni și iubitori sau că partenerii de cuplu se încurajează reciproc, nu sunt geloși și își acordă libertate unul altuia atunci voi avea și eu aceste convingeri.

Când știi ce vrei și ești dispus să cauți informația, aceasta va apărea. Nu știu cum, dar dacă muncești la visul tău îți vor apărea în cale toate cele pe care trebuie să le faci pentru a ajunge acolo unde vrei să ajungi. Nun trebuie să vezi din prima toți pașii, tot traseul. E suficient să vezi primul pas sau primii doi cel mult. În orice am realizat în viață așa mii s-a întâmplat. Am făcut primul pas și abia apoi am văzut care este pasul următor pe care trebuie să îl fac.

Oamenii nu fac schimbări pentru că nu văd ceea ce ar putea obține în viitor ca fiind mai avantajos decât ceea ce au în prezent.

Aceasta este o problemă care ține de vizualizare și de felul cum te raportezi la evenimentele din viața ta.

Vorbeam ieri cu un prieten care îmi spunea că vrea să schimbe puțin ceea ce face, să rămână în același domeniu de activitate, dar să facă altceva – asta din pricina deplasărilor foarte multe pe care în prezent le are. Însă în același timp îmi spunea că nu este pregătit pentru un downgrade al carierei sale de care este foarte multumit ca nivel de satisfacție generală și nivel financiar, cu excepția acestor deplasări. Ar însemna să se mute într-o firmă mai mică și care nu l-ar putea plăti la nivelul dorit de el.

Dacă prietenul meu s-ar gândi în schimb să își facă propria sa firmă atunci cu siguranță perspectiva sa asupra carierei ar fi cu totul alta. Însă pentru aceasta trebuie să fii dispus să plătești prețul pe care antreprenoriatul ți-l cere.

Pentru a face schimbări noi înșine în viața noastră, și nu să fim puși în fața faptului împlinit, ori trebuie să ne doară foarte tare astfel încât să nu mai putem suporta suferința, ori să vedem ceea ce ar urma să trăim în urma schimbării ca fiind mult mai avantajos pentru noi decât ceea ce trăim în prezent.

Am identificat 4 pași importanți care să te ajute să faci orice schimbare vrei, fie că vrei să slăbești, să te îngrași, să îți găsești un partener de viață, să îți deschizi o afacere, să îți duci afacerea la un alt nivel, orice vrei tu să obții.

Pasul 1. Ridică-ți standardele

Acesta este unul dintre cei mai importanți pași despre care l-am auzit prima dată vorbind pe Anthony Robbins. El spune că oamenii nu obțin neapărat ceea ce își doresc în viață, ci își obțin standardele.
În engleză: You don’t get what you should have, you get what you must have.
Cu alte cuvinte oamenii obțin ceea ce pentru ei reprezintă un ”trebuie”, un imperios necesar fără de care nu poți.

Concret dacă nivelul meu fără de care nu pot să trăiesc este de, să spunemm 1000 euro pe lună, atunci voi face orice pentru a-mi atinge acest standard deși mi-ar plăcea să am și 2000 de euro, dar asta este doar la nivel de dorință, pot trăi fără 2000 de euro pe lună, dar fără 1000 de euro nu pot concepe să trăiesc. Din nou dacă standardul meu este de 300 de euro pe lună atunci acela este nivelul pentru care eu îmi voi pune toate forțele în joc.

La fel se întâmplă și cu greutatea noastră. Nivelul cu care eu mă simt confortabil este de 60 de kg să spune. Mi-a plăcea să am și mai puțin, dar nu sunt dispusă să fac eforturi pentru asta (să fac mai mult sport, să mânânc mai atent, să mă abțin de la anumite mâncăruri, etc), însă pentru a avea constant 60 de kg sunt dispusă să renunț seara la dulciuri pentru că știu că altfel voi sări de 60 de kg ceea ce pentru mine este inacceptabil.

Pasul 2. Stabilește ce vrei să obții

Foarte mulți oameni nu obțin ceea ce își doresc pentru că de fapt nu știu exact ce își doresc. Spun că vor mai mulți bani, dar dacă le dai 10 lei cadou vor spune că asta nu înseamnă că au mai mulți bani. Trebuie să știi concret ce anume vrei.

Vreau să am suma x de bani pe lună sau pe an.
Vreau să am greutatea x.
Vreau să am un partener care să fie iubitor ceea ce pentru mine înseamnă să petrecem în fiecare seară 20 de minute față-n față vorbind, fără televizor sau alte surse de distrageri și simțindu-ne conectați unul la celălalt.
Vreau să produc obiecte decorațive pentru nunți și botezuri pe care să le vând agențiilor de organizare evenimente. În prima lună vreau să vând x bucăți.

Definește cât mai specific ceea ce îți dorești să obții și deja ești cu un pas mai aproape de împlinire.

Pasul 3. Stabilește ce pierzi dacă nu îți atingi rezultatul și cum te premiezi pentru reușită.

Mulți oameni sunt mai degrabă motivați pe partea negativă decât pe cea pozitivă ceea ce nu este neapărat un lucru rău.

Cum te motivezi pe negativ?
Păi, dacă nu reușesc cu afacerea asta risc să pierd stima și respectul familiei mele dacă eșuez și voi fi nevoit să văd privirile lor dezaprobatoare, pline de milă, lucru care mă va deranja sau risc să fiu nevoit să-mi iau un job ceea ce este de neconceput pentru mine. Stabilește ce pierzi dacă nu reușești: bani, atitudini, respect, sentimente, liniștea proprie, etc.

Cum te motivezi pe pozitiv?
Sunt și oameni, cei drept mai puțini, dar sunt destui care sunt foarte motivați, nu de ceea ce ar putea pierde, ci de ceea ce ar putea obține dacă reușeșsc. Stabilește cum te premiezi pentru reușită.
Mărește miza premiului cât poți de mult astfel încât. Acesta trebuie să fie suficient de motivant încât să te determine să te miști din loc, să învingi inerția cu care te-ai luptat până acum.

De exemplu dacă mă las de fumat, toți banii pe care i-aș fi dat pe țigări îi pun într-un borcan și cu ei merg într-o vacanță cu familia.
Dacă ajung la greutatea x, îmi cumpăr o rochie specială creată de un designer român cu care mă voi duce la serviciu pentru a mă simți frumoasă toată ziua.
Dacă mă țin timp de 3 luni consecutiv de acest obicei bun pe care mi l-am implementat legat de relația cu soția mea, atunci mă voi premia cu o ieșire timp de un weekend în locul x împreună cu prietenii mei, doar noi fără soții și copii.

Pasul 4. Scrie pe o hârtie toate convingerile pe care le ai în legătură cu problema ta.

Vezi care dintre aceste convingeri te ajută și care mai mult te împiedică în atingerea obiectivului tău. Elimină-le pe cele care te îndepărtează de obiectivul tău.

”Oamenii care sunt slabi sunt așa pentru că au un metabolism care îi ajută. Al meu e leneș și asimilez tot ce mănânc.”
Dacă vrei să slăbești dar ai această convingere crezi că te ajută sau mai mult te încurcă? Evident că te încurcă pentru că te va face să crezi că greutatea ta nu depinde de tine și de ceea ce mânânci. Convingerea trebuie eliminată și înlocuită cu o alta: ”Greutatea mea depinde de ceea ce mănânc, cât mănânc, cum mănânc și de câtă mișcare fac.”

Dacă ne analizăm cu atenție vom remarca faptul că în orice domeniu al vieții avem convingeri care mai mult ne încurc decât ne ajută.

Exemple de convingeri limitative care trebuie eliminate:
”Toate femeile vor doar bărbați cu bani.”
”Toți bărbații sunt niște insensibili și niște nesimțiți.”
”Oamenii cu bani au furat. Cel puțin la început și abia apoi și-au construit afaceri pe bune. Sau au primit moșteniri de la părinți.”
”Antreprenorii muncesc mult și își distrug sănătatea pentru o afacere care oricum nu ajunge chiar atât de mare în final.”
”Oamenii de carieră nu au familie. În viață trebuie să alegi: ori cariera ori familia.”

Pasul 5. Stabilește cărămida zilnică. Acesta este prețul pe care tu trebuie să îl plătești.

Vindecă-te de concepția că lucrurile sunt ușoare sau grele. În realitate ele sunt așa cum sunt, noi le dăm această valoare de ușor/greu. Dacă vrei să obții un anumit lucru trebuie să fii dispus să faci x lucru de y ori perfecționându-te în continuu. Ești dispus să faci asta?

Dacă vrei să construiești fie o magazie fie un bloc de 10 etaje va trebui să-i faci fundația și apoi să începi să pui zilnic la temelia construcției tale cărămizi. În funcție de câte cărămizi pui zilnic atât de repede vei ajunge să vezi construcția finalizată. Însă trebuie să înțelegi că uneori chiar și cu un efort minim, cu 10 cărămizi puse zilnic, vei reuși totuși să vezi lucrul dus la bun sfârșit.

Cărămida zilnică poate fi pentru tine să dai un număr de 50 de telefoane pe zi la potențiali clienți sau poate fi să postezi zilnic un articol pe blogul companiei tale sau în fiecare dimineață să îți săruți soția – dacă îmbunătățirea relației de cuplu este ceea ce îți dorești.
Faci o listă cu tot ce trebuie să faci zilnic pentru a-ți atinge obiectivul în funcție de obiectivul tău.

Pasul 6. Execută cărămida zilnică cu maximă disciplină.

Nimic în această lume nu poate învinge puterea acțiunii constante. Apa cu finețea și moliciunea ei străpunge piatra dură și rigidă, însă doar dacă acționează constant un timp îndelungat. La fel se întâmplă și cu obiectivele noastre.

E important să te ții de sarcinile tale pe care le ai zilnic de făcut. Zilnic. Fără abateri.

Pasul 7. Premiază-te la final dacă ai atins nivelul pe care ți l-ai propus.

Bucură-te de rezultatele pe care le obții și oferă-ți premiul pe care ți l-ai stabilit dacă îți atingi obiectivul.

Ține minte: Nimeni nu îl poate ajuta pe omul care nu se ajută el însuși. Nici măcar Dumnezeu. Sau cum este vorba românului ”Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă” ceea ce înseamnă că el ți-a dat calități fizice și psihice pentru ca tu să reușești în ceea ce îți propui, dar nu îți va oferi rezultatul pe tavă. Pentru asta trebuie să muncești tu.

PS: Lasă-mi te rog un comentariu și spune-mi tu ce metodă aplici pentru a-ți atinge obiectivele? Sunt sigură că metoda ta i-ar putea ajuta și pe alții.

Cu drag,
Nina Elena Paraschivescu

Cum scapi de frică și cum îți activezi curajul în orice situație din viață?

O viață trăită cu curaj este o viață care îți aduce beneficii la care nici nu te-ai gândit vreodată.

Ești în acest punct al vieții tale.

Gândește-te la lucrurile pe care le vrei: bani mai mulți, un serviciu la care să îți fie drag să te duci, poate o afacere a ta, o familie iubitoare, prieteni cu care să te înțelegi bine, experiențe unice pentru petrecerea timpului liber (vacanțe în țări îndepărtate, zbor cu delta planul, cursuri de tot felul), un corp frumos și sănătos, o mașină super tare, o casă frumoasă, cine la restaurant și seri petrecute la cinema, o carieră înfloritoare, un partener de viață care să te iubească enorm și cu care să trăiești o adevărată poveste de dragoste.

De ce nu ajung oamenii să trăiască viața pe care și-o doresc? De ce te zbați zi de zi cu greutățile sperând să vină vremuri mai bune când ai putea să …. chiar așa, ce ai putea să faci pentru tine și viața ta?

Multe din experiențele pe care le-am trăit și care ne-au schimbat cursul vieții au fost evenimente pe care le-am trăit cu curaj și pentru care ne-am asumat riscuri.

Gândește-te doar la studiile pe care le-ai făcut. Ai avut vreodată certitudinea că îți vei găsi un job dacă înveți anumite lucruri și urmezi o școală sau alta? Nu. Ai încercat, ai testat, iar asta ți-a trasat o traiectorie în viață. Poate nu este cea mai bună, poate alegerea ta nu te mai mulțumește acum și e nevoie să schimbi, dar în acel moment ți-ai asumat un risc și ai mers mai departe. Acum dacă vrei altceva e nevoie de o altă asumare într-o altă direcție.

Apoi amintește-ți prima ta iubire. A trecut mult timp de atunci dar încă îți mai poți aminti detalii care nici ție nu îți vine să crezi că ai putut să le ții minte. De ce? Pentru că a fost importantă experiența pentru tine și te-a marcat. La fel a fost și atunci. Ai avut curaj, ți-ai asumat un risc de a suferi, de fi dezamăgit, dar ai iubit, ai simțit că trăiești și ți-a fost bine până la urmă. Într-un fel prima ta iubirea te-a schimbat, ți-a îmbogățit viața cu noi informații, cu noi atitudini, concepții.

La primul tău loc de muncă, la fel, nu aveai de unde să știi cum va fi, dacă te vei descurca sau dacă îți va plăcea, dar ai mers înainte și așa ai câștigat primii bani munciți de tine, ai învățat și ce înseamnă resposabilitatea, ai învățat lucruri noi despre profesia ta.

Orice experiență din trecutul tău în care ai dat dovadă de curaj și în care ți-a asumat un risc mai mare sau mai mic te-a făcut să evoluezi și te-a purtat la un nou nivel.

Se spune că în viață uneori câștigi, iar alteori înveți. Deci dacă mă gândesc bine de fiecare dată câștigi pentru că și a învăța este tot un câștig până la urmă.

ȘI atunci de unde această frică de a acționa? De unde această teamă de a face lucruri noi?

Dacă din când în când nu te simți inconfortabil atunci înseamnă că nu crești.

Starea de confort este dulce și călduță. Ai învățațt-o în lungii ani în care ai făcut zi de zi aceleași și aceleași lucruri. Te-ai învățat cu ele și le știi pe dinafară. Execuți sarcinile în mod automat fie că este vorba despre ceva ce faci la serviciu, fie că vorbim de o activitate casnică.

Ia spune-mi te-ai duce acum în orașul tău la un restaurant, nu fast food, să iei prânzul sau cina singur sau singură? Ai avea acest curaj și să te simți în același timp foarte confortabil și bine? Sau ai pleca într-un sejur singur-singur?

Ai avea acum curaj să o iei de la zero și să îți schimbi profesia dacă simți că actuala nu te mai împlinește?

Acestea sunt doar două mici exemple de lucruri pe care oamenii nu le fac din teama de a nu părea niște ciudați, din teama de nu părăsi zona de confort, din frica de nou și de necunoscut.

Însă așa cum am spus mai înainte dacă periodic nu te simți inconfortabil în acțiunile tale înseamnă că nu faci lucruri noi, nu îți învingi temerile, ci că ești în continuare în zona de confort acolo unde totul este pentru tine predictibil, repetitiv, știi ce ai de făcut și știi cam ce rezultate vei obține.

Cuvântul curaj provine din latinescul ”coeur” și înseamnă ”din inimă”, adică acolo în inima ta este curajul și acolo trebuie să îl cauți căci îl vei găsi.

Winston Churchill spune asa: ”Ai nevoie de curaj pentru a te ridica sa vorbesti.”
Dar tot el mai spune: ”Tot de curaj ai nevoie și pentru a te aseza si asculta.”
Ascultă așadar cu curaj ceea ce am să îți spun.

Dacă nu ești mulțumit de rezultatele pe care le ai în viața ta în iubire sau în carieră, dar îți continui viața exact ca și până acum, adică faci aceleași și aceleași lucruri atunci nu pot decât să te felicit pentru încăpățânare. Înseamnă că nu te doar suficient de tare pentru că atunci când te doare rău schimbi foaia și o iei de la cap.

A ieși din zona de confort nu este pentru oricine, nu este pentru lași, nu este pentru cei care abandonează la primul hop. A ieși din zona de confort este pentru oameni curajoși care își asumă propriile acțiuni și decizii.

Tu nu ești poveștile tale

De multe ori oamenii se confundă pe ei înșiși cu poveștile lor. Dacă au avut o experiență neplăcută în trecut, au dat un rateu în iubire, în profesie sau în orice altceva, această experiență îi marchează și nu depășesc momentul. Este nevoie să înțelegi că totul este unic, fiecare întâmplare din viața ta este unică, la fel cum fiecare om pe care îl întâlnești este unic, iar relația ta cu el, de afaceri sau de iubire, este unică.

Noi nu suntem poveștile noastre. Noi suntem autorii poveștilor noastre și în orice moment le putem rescrie altfel. Gândește-te de exemplu la ultima ta suferință în iubire. În loc să privești această întâmplare ca pe o experiență negativă și dezamăgitoare, ai putea să o privești mai degrabă ca pe un profesor care te-a învățat o lecție, ce nu trebuie să mai faci, sau ca pe o experiență care te pregătește pentru marea iubire care va urma să vină.

De-a lungul vieții oamenii nu doar că se identifică cu poveștile lor de viață, ci chiar își asumă povești care nu le aparțin, povești ale părinților lor, ale prietenilor lor, ale colegilor, rudelor, povești care cred ei că li se potrivesc, dar care de cele mai multe ori sunt negative și îi dezavantajează.

În poveștile noastre noi ne asumăm diferite roluri. Uneori acest rol este de victimă, alteori de agresor chiar și verbal, uneori ne asumăm rol de angajat, de manager, de antreprenor, de iubit/iubită, de soț/soție, de mamă sau tată, de frate, de copil.

Însă acestea sunt rolurile pe care noi le îndeplinim în trecerea noastră prin viață, nu sunt identitatea noastră totală căci avem mai multe roluri în același timp. Iar ceea ce trăim sunt povești de viață. Însă noi suntem mai mult de atât.

Pentru a păși prin viață și trăi viața așa cum îți dorești este nevoie să fii dispus să trăiești cu curaj și să ai curajul de a fi tu însuți.

”O revoluție în felul nostru de a fi nu poate începe decât în interiorul nostru.” Stanley Cavell

Unul din miturile pe care oamenii le cred este acela că evenimentele ni se întâmplă și că ele se succed fără ca noi să putem face ceva. Ne bucurăm și suferim, iar acest lucru este datorat întâmplărilor pe care le trăim. Nimic mai fals! Suntem parte activă din tot ceea ce ni se întâmplă și suntem direct responsabili de poveștile noastre și interpretările pe care le dăm acestora.

Pentru a deveni fericiți în raport cu viața noastră și întâmplările din ea este nevoie să conștientizăm că avem rol de creatori ai identității noastre, ai destinului nostru și al felului în care alegem să privim și să interpretăm realitatea ce ne înconjoară.

Ce înseamnă să trăiești viața cu curaj?

”Curajul autentic nu provine din faptul că te simți puternică și încrezătoare în propria personaă, ci din cel de a fi tu însuți.” – Debbie Ford

1. Asumarea responsabilității. Până când nu ți vei asuma responsabilitatea 100% pentru viața ta și destinul tău nu vei putea să îți activezi cu adevărat curajul. El va continua să zacă acolo undeva mocnit în adâncul sufletului tău, dar vei continua să te comporți ca un fricos.

În momentul în care înțelegi că doar de tine depinde cum îți scrii istoria și că este alegerea ta să duci o viață mediocră sau să ai parte de toate beneficiile din viață pe care ți le dorești, abia atunci vei găsi în tine puterea de a face schimbări pentru că vei știi că viața ta îți aparține și depinde de tine.

Dacă în schimb nu îți asumi responsabilitate, cum să îți găsești curajul de a face ceva în viață? Nici nu este nevoie pentru că vei da mereu vina pe altcineva, pe destin, pe șef, pe țara în care te-ai născut, pe femei despre care vei spune că sunt toate la fel, pe bărbați despre care vei spune că toți sunt la fel, pe soarta ta care așa ți-a fost predestinată. Uite așa nu vei face nimic.

2. Cunoaște-te pe tine însuți. La intrarea în Oracolul din Delphi era pus acest citat care îi este atribuit lui Socrate: Cunoaște-te pe tine însuți și nu degeaba grecii antici îl considerau cel mai important îndemn care putea fi oferit cuiva.

Schimbări faci în viața ta doar atunci când te cunoști cu adevărat și știi ce vrei.

Dacă eu nu știu cine sunt, ce îmi face plăcere să fac cum aș putea eu să îmi schimb cariera de exemplu? M-aș gândi în permanență că toate joburile, meseriile sau afacerile sunt la fel, dar asta nu ar fi decât o convingere limitativă care m-ar ține departe de a testa și încerca lucruri noi.

Mulți oameni fug de liniște și de singurătate. Dau televizorul la maxim chiar și atunci când mănâncă sau dorm.

De ce fugi? Ce nu vrei să auzi? Nu vrei să îți auzi vocea interioară care strigă din toți țâțânii că nu ești fericit cu ceea ce faci acum, cu viața ta așa cum este ea în prezent?

În liniște îți vor veni cele mai inspirate idei și vei auzi ce vrea Sinele tău real să îți transmită. Dă la minim volumul vocilor celorlalți, volumul televizorului, volumul radio-ului, al muzicii, petrece timp cu tine, rasfață-te, pregătește-ți ceva gustos și energizant de mâncare, meditează, respiră conștient, redu gândurile la tăcere și fă liniște în interiorul tău. Ia-ți o pauză de la tot. Fii tu cu tine.

Așa vei descoperi ce vrei cu adevărat.

3. Acceptă când ai greșit. Unul din principalele motive pentru care oamenii nu își schimbă viața este din cauza faptul că le este aproape imposibil să accepte că au greșit. Este foarte greu să treci peste tine însuți. Atunci când tu îți ești ție propria ta barieră este firesc ca lucrurile să stagneze.

Până acum ai luat niște decizii în viața ta. Ai ales să iubești un anumit om, ai ales să ai o anumită profesie, ai ales să te complaci poate. Starea în care te afli poate dura de câțiva ani sau de zeci de ani.

E greu să îți schimbi viața și să recunoști că alegerile pe care le-ai făcut până acum nu te mai împlinesc sau că nu te-au împlinit niciodată. Mai ales dacă nu ai ești chiar foarte tânăr. E greu să admiți că nu ai ales bine pentru tine.

Dar acesta nu este un motiv pentru ca tu să continui să stai într-o relație care nu te împlinește sau în singurătate ori să ai o profesie care nu îți aduce satisfacțiile pe care le vrei. Acceptă că nu ai știut atunci, că având în vedere datele pe care le aveai la acel moment ai decis cum ai știut mai bine, dar că acum trebuie să schimbi.

Până nu accepți că deciziile tale din trecut trebuie schimbate cu unele noi nu vei putea ieși din starea în care te afli.

Cum poți să-ți activezi curajul?

1. Spune ”nu”. Societatea în care trăim ne-a educat că este bine să fim niște oameni drăguți întotdeauna, că este urât să refuzăm pe cineva, că bunătatea înseamnă să spui ”da” și iarăși ”da” cerințelor cerlorlalți până când nu vei mai avea timp să trăiești tu căci cu atâtea solicitări de la alții când să mai ai timp și de tine? Când tot oferi și oferi și oferi iar știi ce se întâmplă? Ceilalți vo rcere tot mai mult. Și dacă nu vor cere alte persoane vor fi altele, iar apoi altele. Și uite așa îți petreci zilele încercând să faci pe plac altora, să le îndeplinești dorințele și totul doar pentru a nu-i dezamăgi.

Cuvântul acesta a dezamăgi este prost înțeles. Ce înseamnă de fapt a dezamăgi? Hai să descompunem acest cuvânt: dez+amăgi. Deci a dezamăgi pe cineva înseamnă că l-am scos din amăgire. Adică i-am făcut un serviciu pentru că înainte era amăgit crezând că eu, timpul, serviciile și priceperea mea erau la dispoziția lui, iar acum nu mai este dezamăgit, deci este realist în privința mea.

Este problema celorlalți dacă au de la tine așteptări pe care tu nu le poți îndeplini sau nu vrei. Și nu-i lăsa să-ți fure timpul.

Amintește-ți că de fiecare dată când spui ”da” unei solicitări pe care nu ți-o dorești, de fapt spui ”nu” altui lucru. Așa că de acum înainte împrietenește-te și cu ”nu”. Este ok din când în când să spui ”nu” și să îți prioritizezi activitățile, să îți faci timp de tine, de pasiunile tale, de afacerea pe care vrei să o deschizi, de citit sau de orice altceva te mai preocupă. Spunând ”nu” dacă până acum erai învățat să spui mereu ”da” îți vei activa curajul.

2. Cere ceva ce știi că vei fi refuzat. Cum poți oare avea și mai multă încredere în tine și mai mult curaj decât trecând peste eșecuri? Pune-te singur în situații inconfortabile și cere ceva ce știi că nu vei primi. Cere o sumă de bani foarte mare unui client chiar dacă știi că nu ți-o va da. Ce s-ar putea întâmpla decât ori să te refuze, ori să îți accepte propunerea?

Cere unui coleg să îți facă un serviciu chiar dacă știi că te va refuza.

Încearcă să faci ceva ce știi că nu îți va ieși chiar dacă poate fi un lucru banal cum ar fi să spui bancuri la o petrecere. În felul acesta te împrietenești tu însuți cu refuzul și cu micile eșecuri. Așa îți mărești zona de confort, iar data viitoare lucrurile care ieri ți se păreau că te fac să te simți ciudat le vei privi cu alți ochi.

3. Spune-i cuiva un lucru care ți-a fost teamă până acum să îl exprimi. Este nevoie de curaj chiar și să spui ”te iubesc” și tot de curaj este nevoie să îi spui șefului că nu are dreptate în problema x.

4. Fă un lucru pe care ți-a fost întotdeauna frică să îl faci. Ți-e frică să pleci singur undeva? Fă acel lucru. Ți-e frică să îți deschizi o afacere. Începe o activitate de antreprenoriat oricât de mică ar fi. Ți-e frică să pleci cu cortul la munte? Mergi cu cortul. Activarea curajului este posibilă doar făcând lucrurile pe care îți este frică să le faci.

Mă opresc aici și închei prin a-ți spune că viața merită trăită cu curaj, merită trăită din inimă. Regăsește-ți puterea interioară și fă tot ceea ce este nevoie să faci pentru a ajunge acolo unde îți dorești să ajungi pentru că da, e posibil!

PS: Lasă-mi te rog un mesaj și spune-mi care este cel mai mare act de curaj pe care l-ai făcut vreodată. Curajul tău ar putea să-i inspire și pe alții.

Cu prietenie,
Nina Elena Paraschivescu